ICCJ. Decizia nr. 6039/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6039/2004
Dosar nr. 5848/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 162 din 17 august 2004, pronunţată de Tribunalul Buzău, inculpatul I.P. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2180 din 17 decembrie 2003 a Judecătoriei Buzău, inculpatul având în total de executat 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei de executat, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 16 aprilie 2004 la 17 august 2004, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia.
A fost constatat acoperit prejudiciul părţii vătămate C.F.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 15 aprilie 2004, în jurul orei 16,00, inculpatul a mers la o cunoştinţă pentru a o ajuta la descărcatul unor saci de ciment, primind pentru această activitate suma de 60.000 lei, din care a cumpărat un cateter necesar copilului său, internat în spital.
Nemaiavând bani, s-a hotărât să comită o infracţiune, sens în care s-a deplasat pe mai multe străzi şi ajungând în zona Gării de Nord din Buzău, a observat pe partea vătămată C.F. care purta la gât un lănţişor din aur cu cruciuliţă, hotărându-se să i le sustragă, urmărind-o până în scara blocului unde locuia, unde i-a smuls de la gât lănţişorul împreună cu cruciuliţa şi a fugit, fiind văzut de mai multe persoane.
În timpul cercetărilor, inculpatul a fost recunoscut din grup de către partea vătămată şi a fost indicat şi de către martorii S.B.I., U.D.H., U.C.D. Lănţişorul şi cruciuliţa au fost găsite la domiciliul inculpatului şi au fost predate organelor de poliţie de mama acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul I.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate. A considerat că a fost sincer şi a regretat fapta, este un element tânăr cu posibilităţi de reeducare, are un copil minor în întreţinere, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reţinerea la încadrarea juridică a dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 409 din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.P., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.P., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Probatoriul administrat în cauză a confirmat situaţia de fapt reţinută, în sensul că inculpatul, la data de 15 aprilie 2004, a sustras prin violenţă părţii vătămate C.F., de la gât, un lănţişor din aur cu cruciuliţă.
De altfel, recurentul inculpat nici nu contestă săvârşirea faptei, pe care a recunoscut-o în mod constant.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea mare, se constată că, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social (faptă comisă asupra unei femei, prin întrebuinţarea violenţei), condiţiile concrete de săvârşire (pe timp de noapte), persoana infractorului (care dovedeşte perseverenţă infracţională, săvârşind fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie), limitele de pedeapsă fixate în partea specială, aspecte care au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum şi mod de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.
Referitor la susţinerile inculpatului, formulate în scris, în sensul că are o vârstă fragedă, având un copil minor în întreţinere, cât şi solicitarea acestuia de a se avea în vedere că a avut o atitudine sinceră, Curtea constată că aceste aspecte au fost luate în considerare la stabilirea pedepsei aplicate, care se situează la limita minimă, aşa încât nu sunt motive care să justifice o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din acelaşi cod, va fi obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 409 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Conform dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 aprilie 2004 la 16 noiembrie 2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din acelaşi cod, obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6031/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6042/2004. Penal. Legea nr.31/1990; art.20,... → |
|---|
