ICCJ. Decizia nr. 6078/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6078/2004
Dosar nr. 5337/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 781 din 29 martie 2004, Judecătoria Medgidia a condamnat pe inculpatul R.N. la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 lit. c) C. pen.
În baza art. 83 din acelaşi cod, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în cauză, în final, un an şi 6 luni închisoare.
Totodată, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada executată de inculpat de la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003.
S-a reţinut că, la 25 septembrie 2003, inculpatul a pătruns, prin efracţie, în locuinţa părţii vătămate I.M., de unde a sustras diferite bunuri.
Împotriva acestei hotărâri în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 71 C. proc. pen., s-a declarat recurs în anulare întrucât s-a aplicat o pedeapsă nelegală, cu consecinţa ca inculpatul să execute în plus un an de închisoare.
Recursul în anulare este întemeiat pentru următoarele considerente.
Conform dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.
Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate.
Din actele dosarului, rezultă că prin sentinţa penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001, inculpatul R.N. a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., săvârşită la 22 iulie 2001, pedeapsă pe care a executat-o parţial, în perioada 16 decembrie 2002 – 27 august 2003, când a fost liberat condiţionat, pedeapsă ce s-ar fi împlinit la 15 decembrie 2003.
Întrucât fapta ce formează obiectul ultimului dosar (cauza de faţă), a fost săvârşită la 25 septembrie 2003, înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost considerată executată, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen. şi să dispună fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea.
În cauză, ţinând seama de gravitatea faptei, se impune a se dispune revocarea liberării condiţionate.
În acest ultim caz, instanţa urma să contopească restul neexecutat de 3 luni şi 19 zile, din pedeapsa anterioară, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care se poate aplica un plus de pedeapsă.
În cauză, în mod greşit Judecătoria Medgidia a constatat că pedeapsa anterioară de un an închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001, a aceleaşi judecătorii, a fost suspendată condiţionat şi în baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse, pe lângă pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată în cauză.
Procedând astfel, judecătoria a aplicat o pedeapsă nelegală, inculpatul urmând să execute în plus un an închisoare.
Totodată, se mai constată că s-a dispus greşit, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), computarea din pedeapsă aplicată, timpul arestării de la 16 decembrie 2002, la 27 august 2003, deşi în această perioadă inculpatul s-a aflat în executarea pedepsei anterioare, de un an închisoare şi nu în arest preventiv.
Or, textul aplicat, se referă la computarea reţinerii şi arestării preventive.
De altfel, în cauză, urmând a se face aplicarea art. 61 C. pen., în loc de art. 83 C. pen., aplicat greşit nu se procedează la scăderea din pedeapsa aplicată, a perioadei executate până la liberarea condiţionată.
Aşadar, sub aspectele arătate, hotărârea atacată este contrară legii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare şi a se casa hotărârea atacată numai cu privire la computarea arestării preventive şi la aplicarea art. 83 C. pen., pe care o înlătură.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 61 C. pen., va dispune revocarea liberării condiţionate pentru restul de 3 luni şi 19 zile din pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, pe care îl va contopi cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 781 din 29 martie 2004 a aceleeaşi judecătorii, inculpatul R.N. urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.
Se va înlătura computarea perioadei de la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003, adică până la liberarea condiţionată.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate se vor menţine.
Din pedeapsa aplicată inculpatului, se va deduce perioada executată de la 27 august 2004, la 17 noiembrie 2004 (mandat executare nr. 1025 din 9 aprilie 2004).
Se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei şi dispune emiterea unui nou mandat conform dispoziţiilor prezentei hotărâri.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 781 din 29 martie 2004 a Judecătoriei Medgidia, privind pe intimatul inculpat R.N.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la greşita computare a arestării preventive şi la aplicarea art. 83 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură.
În baza art. 61 C. pen., dispune revocarea liberării condiţionate pentru restul de 3 luni şi 19 zile din pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., prin sentinţa penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, pe care-l contopeşte cu pedeapsa de 6 luni, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 lit. c) C. pen., prin sentinţa penală nr. 781 din 29 martie 2004 a Judecătoriei Medgidia, inculpatul R.N. urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.
Înlătură computarea perioadei de la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003, efectuată prin hotărârea atacată.
Menţine restul dispoziţiile hotărârii atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la 27 august 2004 la 17 noiembrie 2004 (mandat de executare nr. 1025 din 9 aprilie 2004).
Anulează mandatul de executare a pedepsei şi dispune emiterea unui nou mandat conform dispoziţiilor prezentei hotărâri judecătoreşti.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 600.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6077/2004. Penal. Art.290, 291, 215 alin.2... | ICCJ. Decizia nr. 6084/2004. Penal. Art.174,175 c. pen. Recurs → |
|---|
