ICCJ. Decizia nr. 6110/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6110/2004
Dosar nr. 2775/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 22 martie 1999, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul H.F., la 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., obligându-l totodată în solidar cu celălalt coinculpat la plata despăgubirilor civile către C.G. şi C.A. astfel: 24 milioane lei, 11.000 dolari S.U.A., 6000 mărci germane şi 4 milioane lire italiene sau contravaloarea valutei la data executării.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că la 25 mai 1998 inculpatul H.F., gălăţean de loc, însoţit de alte trei persoane rămase neidentificate, s-a întâlnit în staţia C.F.R. Suceava cu N.V.D., cu care a pus la cale un jaf.
S-a mai reţinut că în dimineaţa următoare, cei doi inculpaţi au intrat în scara blocului vizat din Suceava, iar ceilalţi doi indivizi rămaşi neidentificaţi au asigurat paza la uşa apartamentului. În timp ce inculpatul H.F. l-a lovit în zona capului pe C.G., cunoscut ca om de afaceri valutare, sustrăgându-i prin violenţă borseta cu 24 milioane lei, 11.000 dolari S.U.A., 6000 mărci germane şi 4 milioane lire italiene, inculpatul N.V.D. a lovit-o pe soţia părţii vătămate C.A.
A doua zi inculpatul N.V.D. s-a întâlnit cu H.F. în municipiul Botoşani, conform înţelegerii, primind 800 mărci germane şi schimbându-i totodată pe piaţă lirele pe 1000 dolari S.U.A.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul H.F. ce s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât şi de la judecată, a declarat apel printr-o telegramă expediată pe adresa tribunalului Suceava, la data de 7 mai 1999, fără însă să-l motiveze.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 96 din 7 iulie 1999 a respins ca nefondat apelul nemotivat al acestuia, examinând cauza, în raport de prevederile art. 371 C. proc. pen.
Însă, împotriva aceleiaşi sentinţe nr. 30 din 22 martie 1999, pronunţată de Tribunalul Suceava, inculpatul H.F., prin apărătorul său ales avocat C.R.D., la 14 aprilie 2003 a declarat, în baza art. 365, raportat la art. 379 C. proc. pen., apel peste termen, arătând că îndeplinind condiţiile legale pentru a fi admis apelul solicită desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea spre rejudecarea cauzei la Tribunalul Suceava.
Curtea de Apel Suceava, prin încheierea din 16 iunie 2003, faţă de susţinerile apărătorului ales al inculpatului în sensul că cererea, trebuia calificată drept recurs împotriva deciziei penale nr. 96 din 7 iulie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti şi faţă de împrejurarea că inculpatul mai declarase apel, împotriva sentinţei penale nr. 30 din 22 martie 1999 a Tribunalului Suceava, a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru judecarea recursului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi probele din dosar constată că în această cauză e investită cu un recurs peste termen, declarat de avocatul inculpatului H.F.
Cererea de recurs peste termen, îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi admisă, respectiv inculpatul nefiind prezent nici la judecata în fond şi nici la pronunţare, iar executarea pedepsei ori a dispoziţiilor privind despăgubirile civile nu a început.
Însă, din tot probatoriul administrat în cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul nu a fost prezent la judecata de fond şi în apel, tocmai datorită faptului că s-a sustras de la judecată. Există în acest sens dosarul nr. 4078/1998 (al Tribunalului Suceava) un proces verbal de căutare la domiciliul inculpatului, din care rezultă că acesta ar fi plecat în Germania din luna aprilie 1998, iar la dosarul cauzei 2775/2004 s-a depus o adresă de la Tribunalul Suceava, din care reiese că inculpatul a fost dat în urmărire generală, prin radiograma I.G.P. nr. S/205728 din 16 aprilie 1998 şi că acelaşi inculpat este dat în urmărire generală S/136267 din 17 mai 2001, iar în urma verificărilor a rezultat că acesta s-ar afla în Irlanda.
Deşi apărătorul ales al inculpatului a susţinut că în data când se presupune că H.F. ar fi săvârşit infracţiunea de tâlhărie, pentru care a fost judecat şi condamnat, acesta se afla arestat în Irlanda dându-şi o altă identitate, la cererea Înaltei Curţi de a furniza dovezi în sensul celor susţinute, apărătorul arată că nu este în măsură să producă asemenea dovezi.
Înalta Curte, faţă de motivele recursului declarat peste termen, constată că acest recurs deşi este admisibil din punct de vedere formal, nu este însă fondat.
Astfel, vor fi înlăturate susţinerile potrivit cărora inculpatul se afla în Irlanda, chiar arestat la momentul când se presupune că a săvârşit infracţiunea de tâlhărie în Galaţi, întrucât acest inculpat a fost recunoscut de către părţile vătămate drept autor din fotografiile din dosarul de la urmărire penală, iar pentru confirmarea celor învederate, nu s-a putut produce nici o dovadă. De aceea achitarea solicitată în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., nu are nici un fundament probator.
Înalta Curte, apreciază că în mod corect instanţele au înlăturat ca nesincere aceste din urmă susţineri şi au reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea faptei, pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât cererea de achitare formulată în recursul peste termen, nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat peste termen, în temeiul art. 38515 pct. 1 C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat peste termen de inculpatul H.F., împotriva deciziei penale nr. 96 din 7 iulie 1999 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6090/2004. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6113/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
