ICCJ. Decizia nr. 6090/2004. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs în anulare
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6090/2004
Dosar nr. 5343/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 437 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Săveni a condamnat printre alţii pe inculpatul C.E.D. la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, pentru infracţiunile de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) (două fapte), art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) (două fapte), tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) (trei fapte), toate cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) şi art. 80 alin. (1) C. pen., şi înlăturarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
S-a reţinut, în esenţă, că, în perioada noiembrie 2002 – aprilie 2003, inculpatul, împreună cu un alt făptuitor (condamnat în cauză), a comis şase infracţiuni de furt calificat a unor bunuri în valoare de 1.650.000 lei şi trei infracţiuni de violare de domiciliu în dauna tot atâtor părţi civile.
Tribunalul Botoşani a respins apelul declarat de inculpatul C.E.D.
Împotriva hotărârilor pronunţate procurorul general a declarat recurs în anulare întrucât instanţele au dispus ca inculpatul să execute mai puţin cu 2 ani închisoare.
Recursul în anulare este întemeiat.
Conform dispoziţiilor art. 83 C. pen., dacă în termenul de încercare, cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
De asemenea, potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002, persoanele graţiate care, în curs de 3 ani, săvârşesc cu intenţie o nouă infracţiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării acestei legi.
Din fişa de cazier judiciar, din copiile hotărârilor anexate la recursul în anulare şi actele de la dosarul cauzei, se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 13 aprilie 2000 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare, inculpatul C.E.D. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., săvârşită în perioada septembrie – noiembrie 1999. Totodată, s-a dispus conform art. 81 şi art. 82 C. pen., suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
Prin Decizia nr. 2923 din 6 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, a fost admis recursul în anulare şi redus termenul de încercare de la 5, la 4 ani închisoare.
Ulterior, pedeapsa de 2 ani închisoare a fost graţiată integral şi condiţionat prin Legea nr. 543/2002.
Prin sentinţa penală nr. 390 din 25 noiembrie 2002 a Judecătoriei Săveni, modificată în apel prin Decizia penală nr. 213/ A din 25 martie 2003 a Tribunalului Botoşani, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, pentru două infracţiuni, prevăzute de art. 208 alin. (1) şi respectiv, art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) şi c), cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c), art. 76 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., săvârşite în perioada februarie – mai 2002.
Totodată, în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 93 din 13 aprilie 2000 a Judecătoriei Săveni, iar conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus graţierea acesteia.
În cauza de faţă, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în perioada noiembrie 2002 – aprilie 2003, deci în termenul de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare şi în termenul de graţiere condiţionată de 3 ani.
În această situaţie, trebuia conform art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, să se revoce suspendarea şi graţierea condiţionată a executării pedepsei, de 2 ani închisoare şi să se dispună ca inculpatul să execute această pedeapsă de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată în cauză, deci în total 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Neprocedând astfel, prima instanţă a pronunţat o hotărâre contrară legii, greşeală care nu a putut fi îndreptată în apel, în lipsa unui apel al procurorului.
Greşeala menţionată constituind cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 71, teza I C. proc. pen., urmează ca în baza art. 4141 şi art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul în anulare şi casa hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării art. 83 C. pen. şi greşita aplicare a prevederilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Rejudecând cauza în limitele casării:
În baza art. 83 C. pen., se va revoca suspendarea executării pedepsei, iar în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revoca graţierea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 93 din 13 aprilie 2000 a Judecătoriei Săveni şi a dispune executarea acestei pedepse, pe lângă pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată în cauză, prin sentinţa penală nr. 437 din 3 noiembrie 2003 a aceleaşi judecătorii, urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate se vor menţine.
Din durata pedepsei aplicate, urmează a se deduce timpul executat, de la 21 ianuarie 2004, la 17 august 2004, când a fost liberat condiţionat.
Ca urmare a celor de mai sus, se va anula mandatul de executare din 9 ianuarie 2004 şi se va dispune emiterea unui nou mandat, pentru pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.
Onorariul de avocat oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 437 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Săveni şi deciziei penale nr. 823 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Botoşani, privind pe inculpatul C.E.D.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării art. 83 C. pen., şi greşita aplicarea a prevederilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 93 din 13 aprilie 2000 a Judecătoriei Săveni definitivă prin Decizia penală nr. 2923 din 6 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă graţierea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare.
Dispune ca pedeapsa de 2 ani închisoare să fie executată de inculpat alături de pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 437 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Săveni, urmând ca inculpatul C.E.D. să execute 2 ani şi 10 luni închisoare.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 21 ianuarie 2004 la 17 august 2004.
Anulează mandatul de executare nr. 969 din 9 ianuarie 2004 şi dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 600.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6014/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6110/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
---|