ICCJ. Decizia nr. 6113/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6113/2004
Dosar nr. 3003/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 375 din 26 septembrie 2003, definitivă prin neapelare, Judecătoria Bălceşti a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale, privind pe condamnata minoră L.D.G. şi a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 171 din 10 aprilie 2003 pronunţată de aceeaşi instanţă.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20,l raportat la art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Totodată, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Bălceşti şi a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate, de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), de un an închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiate pedepsele de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi cea de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), stabilite de aceiaşi instanţă, prin sentinţele penale nr. 539 din 14 noiembrie 2001 şi respectiv 153 din 20 martie 2001.
Făcând aplicarea art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001, a Judecătoriei Bălceşti, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 153 din 20 martie 2001 a Judecătoriei Bălceşti, definitivă prin neapelare, inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, în baza art. 110 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), faptă comisă în perioada 20-26 iulie 2000.
Prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Bălceşti, definitivă prin neapelare, inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (fapta comisă în perioada noiembrie - decembrie 2000), pedepse pe care le-a contopit în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 110 C. pen., fixând un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 85 din acelaşi cod, instanţa a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 153 din 20 martie 2001 a Judecătoriei Bălceşti, pe care a contopit-o cu pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpata să execute 2 ani închisoare, pedeapsă pentru care a dispus, de asemenea, suspendarea condiţionată pe un termen de încercare de 4 ani.
Prin sentinţa penală nr. 171 din 10 aprilie 2003, a Judecătoriei Bălceşti, definitivă prin neapelare, aceeaşi inculpată a fost condamnată la un an închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. (faptă comisă la 6 martie 2002).
În baza art. 83 din acelaşi cod, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Bălceşti, dispunându-se executarea acesteia alături de pedeapsa de un an închisoare aplicată în cauză, urmând, ca inculpata să execute în final, 3 ani închisoare.
Împotriva menţionatei hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acesteia în baza art. 409, raportat la art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., numai cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 81 – art. 83 C. pen. şi a art. 359 C. proc. pen., pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Bălceşti.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se face când se invocă intervenţia amnistiei, graţierii, prescripţiei sau a altor cauze de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Faţă de aceste prevederi legale, în mod corect instanţa a constatat că pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 171 din 10 aprilie 2003, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 lit. i) C. pen. şi pedepsele de un an respectiv de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001 pentru infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (1) şi art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., au fost graţiate potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Instanţa a greşit însă când a dispus schimbarea modalităţii de executare a celeilalte pedepse de 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Bălceşti, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi C. pen., motivând că inculpata mai are de executat o singură pedeapsă, celelalte fiind graţiate şi că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, întrucât o astfel de operaţiune excede textului de lege menţionat.
În speţă, prin înlocuirea executării prin privare de libertate, a pedepsei de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, în baza art. 81 C. pen., instanţa a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, încălcând astfel principiul autorităţii de lucru judecat.
Aşadar, nefiind vorba de un incident ivit în timpul executării, prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen., instanţa investită cu judecarea contestaţiei la executare, a modificat hotărârile instanţei de fond, reconsiderând o problemă legată de individualizarea pedepsei, ceea ce contravine dispoziţiilor legale în vigoare, acest atribut revenind exclusiv instanţei care a pronunţat condamnarea şi nu instanţei investite cu rezolvarea incidenţelor procesuale postcondamnatorii.
În consecinţă, recursul în anulare fiind fondat, urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată numai cu privire la greşita aplicare a art. 81 – art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen., dispoziţii care vor fi înlăturate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Bălceşti, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind pe inculpata condamnată L.D.G., împotriva sentinţei penale nr. 375 din 26 septembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Bălceşti.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la greşita aplicare a art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen., dispoziţii pe care le înlătură, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 539 din 14 noiembrie 2001 de Judecătoria Bălceşti, în condiţiile dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6110/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6212/2004. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs... → |
|---|
