ICCJ. Decizia nr. 6087/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 436 din 25 iulie 2004 a Tribunalului Constanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului P.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
în temeiul art. 18 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.V. o amendă administrativă de 10.000.000 lei.
S-a constatat că partea vătămată G.D. nu a formulat pretenții civile față de inculpat.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, cu referire la art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002,art. 1000 alin. (3) C. civ., a obligat pe inculpat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente I.P.J. Constanța la plata sumei de 4.209.372 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. a Jud. Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a fost încadrat în muncă la Ministerul Administrației și Internelor din anul 1980, iar la 3 martie 2003 a deținut funcția de agent șef la postul de poliție Valul lui Traian, Jud. Constanța.
La data respectivă, inculpatul, împreună cu agentul de poliție, N.E. au făcut cercetări în legătură cu sustragerea unor materiale de construcții din incinta bisericii din localitate.
Cu această ocazie au fost identificați G.A. și G.D., ca autori ai furtului, la domiciliul celui din urmă fiind de altfel găsite bunuri sustrase.
întrucât cu ocazia audierilor G.D. nu a recunoscut participarea la furt, ci doar primirea bunurilor sustrase de G.A., care l-a indicat ca participant la furt, inculpatul l-a agresat fizic pe C.D.
Urmare agresiunii la care a fost supus, G.D. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare îngrijiri medicale timp de 12 - 14 zile.
Tribunalul a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social necesar infracțiunii de purtare abuzivă, având în vedere consecințele agresiunii asupra victimei. Prima instanță a mai reținut că, prin purtarea sa abuzivă, inculpatul a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege prin dispozițiile legale menționate și astfel, fapta este lipsită, în mod vădit de importanță.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către procuror care a criticat-o pentru greșita evaluare a probelor și apreciere a gradului de pericol social al faptei dedusă judecății.
Prin decizia penală nr. 193 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet cu motivarea că, fapta este lipsită de importanță prin consecințele minime produse și datorită atitudinii părții vătămate care chiar din faza urmăririi penale a cerut încetarea cercetărilor penale, împrejurare care diminuează gradul de pericol social al faptei.
în termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Prin motivele scrise, cât și oral s-a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a legii prin soluția de achitare a inculpatului, fapta sa, prin modul în care a fost comisă și consecințele produse, prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
în drept, au fost invocate prevederile art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. în raport de aceleași dispoziții vor fi examinate hotărârile pronunțate, constatându-se a fi fondată critica formulată pentru cele ce urmează.
Este de necontestat, în raport de probele administrate că, inculpatul, aflat în cadrul atribuțiunilor de serviciu, a gresat fizic pe partea vătămată, persoană cercetată penal pentru comiterea unei infracțiuni de furt.
Deși inculpatul a recunoscut că a audiat pe partea vătămată în legătură cu fapta de furt ce se pretindea a fi comisă de aceasta a negat comiterea oricărei agresiuni asupra sa, după cum și asupra oricărei persoane.
Partea vătămată a descris împrejurările în care a fost agresată de inculpat cu pumnii, susținerea sa coroborându-se cu declarațiile martorilor S.Șt., M.N., N.G.E. și cu actele medico - legale efectuate în cauză.
Urmare a agresiunii suferite, partea vătămată a fost spitalizată pentru leziunile produse și menționate, atât în biletul de externare, cât și în certificatul medico - legal, respectiv, traumatism cranio - facial acut post agresiune, perforație acută post traumatică medio-centrală timpan stâng, hipoacuzie transmisie medie secundară, otită acută timpanică post traumatică.
Actele medico - legale au concluzionat că aceste leziuni datează din 3 martie 2003, că au fost produse prin lovire cu corpuri dure și necesită 12 - 14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor.
Acesta este contextul în care instanțele au reținut că fapta de purtare abuzivă comisă de inculpat este de minimă importanță și nu prezintă gradul de pericol social necesar al infracțiunii.
Ajungând la această concluzie, instanțele au ignorat pe rând, modalitatea brutală în care un lucrător de poliție a condus ancheta penală ce-i intra în atribuțiunile de serviciu prin care a încălcat drepturile constituționale și morale ale unei persoane privind integritatea fizică, demnitatea, aplicarea unor pedepse fără respectarea cadrului legal adecvat.
în același timp, instanțele au minimalizat consecințele faptei comisă de inculpat prin producerea unor suferințe fizice și mai ales a unei infirmități fizice permanente prin hipoacuzie bilaterală în urma traumatismului cranio - facial suferit (raportat de expertiză medico - legală nr. 221/ LR din 24 iulie 2003, I.M.L. Constanța).
Desigur, aceste argumente demonstrează că fapta inculpatului prin conținutul ei concret prezintă un pericol social, aducând atingere relațiilor sociale care asigură buna desfășurare a unor activități de interes public, reglementate prin lege, constituind în sensul dispozițiilor art. 17 C. proc. pen., temei al răspunderii penale.
împrejurarea că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată nu este relevantă nici în ceea ce privește evaluarea faptei ca lipsită de importanță, nici la exonerarea de răspundere penală, putând fi apreciată ca o circumstanță în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei.
în consecință, procedând la achitarea inculpatului pe temeiul juridic al lipsei pericolului social, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, în vădită contradicție cu dispozițiile art. 17, 18 și 181 C. pen., ceea ce atrage potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului declarat de parchet, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 C. pen.
Având în vedere buna conduită a inculpatului anterior comiterii faptei, natura relațiilor dintre părți ulterior săvârșirii faptei sunt împrejurări care vor conduce la reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74 C. pen., cu consecința legală a coborârii pedepsei sub limita minimă legală.
în același timp s-a apreciat că scopul pedepsei a putut fi atins și fără o efectivă executare a pedepsei s-a făcut aplicarea art. 81 C. pen. și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6182/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6091/2004. Penal → |
|---|
