ICCJ. Decizia nr. 6388/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 362 pronunțată la data de 27 noiembrie 2002, în dosarul penal nr. 5222/2002, Tribunalul Arad a dat următoarea hotărâre:
în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul PETRAR IOAN la 3 ani închisoare, pentru lovituri cauzatoare de moarte.
Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Confiscă de la inculpat, în vederea distrugerii, o furcă, corp delict, aflată în Camera de corpuri delicte a I.J.P. Arad.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 9.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, în fapt s-a avut în vedere următoarea situație:
Proprietarul de oi S.D. din comuna Horia, jud. Arad, avea angajați la stână trei paznici: inculpatul P.I., victima T.D.P. (retardat mintal) și pe martorul C.I.V.
în noaptea de 23 aprilie 2004, inculpatul făcea de pază, ceilalți doi dormind, după ce împreună consumaseră băuturi alcoolice. La un moment dat victima neavând somn a ieșit din colibă, iar inculpatul l-a lovit cu o sapă, crezând că e hoț, deoarece anterior se furaseră niște miei. Victima a mai trăit, a fost internat în spital, dar urmare a contuziei și delacerării cerebrale cu ventriculită permanentă secundară, complicată cu bronho-pneumonie, a decedat.
Instanța de fond a apreciat că inculpatul a acționat în stare de provocare și că are circumstanțe atenuante, fapta constituind infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală 81/ A pronunțată în dosarul penal 1250/P/2003, la data de 3 martie 2004, a respins apelurile parchetului și ale inculpatului ca nefondate, considerând hotărârea legală și temeinică atât sub aspectul reținerii situației de fapt, al încadrării juridice date, cât și al individualizării pedepsei.
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1520 din 13 octombrie 2003, pronunțată în dosarul penal 4446/2003, la data de 13 octombrie 2003, a admis recursul parchetului și, casând ambele hotărâri a trimis cauza spre rejudecare, pentru clarificarea unor contradicții și lămurirea unor împrejurări în vederea unei încadrări juridice corecte și a aplicării unei pedepse corespunzătoare.
Dând curs indicațiilor din decizia de casare, Tribunalul Arad, secția penală, prin decizia penală nr. 151 pronunțată la data de 16 iulie 2004, în dosarul penal 394/2004, în baza art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitor din art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I., la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de omor.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c), C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a menținut măsura confiscării și a obligat inculpatul să plătească statului 10.846.000 lei cheltuieli judiciare, din care 6.386.000 lei reprezentând taxă autopsie și avize medico-legale.
S-a dispus ca suma de 400.000 lei reprezentând onorar avocat oficiu, să fie avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Inculpatul își recunoscuse încă din timpul urmăririi penale acțiunea de lovire.
După rejudecare, prin completarea probatoriului (constituit din declarații martori, expertiză medico-legală), instanța a putut stabili corect împrejurările de fapt și a ajuns la concluzia că leziunile victimei au fost cauzate de o singură lovitură aplicată în cap, cu partea metalică a unei furci, astfel încât din declarațiile inculpatului s-a înlăturat ca nesinceră afirmația că a lovit cu coada unei sape, aceasta nefiind aptă să producă urma existentă de lovire cu un corp metalic înțepător, așa cum aceasta a fost constatată.
Corespunzător situației de fapt reținută, instanța a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor cu intenție, iar nu aceea de loviri cauzatoare de moarte, actul său material fiind săvârșit asupra unei zone, cu un instrument vulnerant și o intensitate, apte să conducă la deces. Aspectul că a acceptat posibilitatea unui rezultat letal al acțiunii sale, s-a reținut, că a rezultat chiar din declarațiile inculpatului.
în privința stării de provocare, instanța a apreciat că se reține, deoarece faptul circulării în zona păzită, existând suspiciuni asupra prezenței în acel loc, justifică reacția inculpatului, căreia i s-a indus o tulburare gravă, o surescitare nervoasă deosebită.
S-au reținut și circumstanțele atenuante în sarcina inculpatului, infractor primar și care s-a aflat într-o situație de excepție în care a reacționat greșit și exagerat.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală 321/ A pronunțată la data de 22 septembrie 2004 în dosarul penal nr. 5238/ A a admis apelul parchetului și a desființat sentința de condamnare sub aspectul reținerii stării de provocare, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., dispoziție pe care a înlăturat-o. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței (inclusiv pedeapsa de 4 ani închisoare, dată fiind păstrarea dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen. și s-a respins apelul inculpatului, obligându-l la cheltuieli judiciare pentru propriul recurs, respins.
împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, în considerentele motivelor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se vizează individualizarea pedepsei.
Ca urmare a admiterii recursului, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei într-atât încât să i se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată în raport de critica adusă și față de probele dosarului, constată că aceasta este nejustificată pentru următoarele considerente.
Instanța de apel a înlăturat corect starea de provocare întrucât aceasta nu a existat în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Faptul că victima a ieșit din colibă și s-a îndreptat spre locul unde se afla inculpatul, nu poate fi considerată acțiune ilicită gravă, aptă să justifice lovirea victimei de către inculpat.
Pedeapsa aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 76 C. pen., de 4 ani închisoare este o pedeapsă redusă și bine individualizată în raport și de gravitatea faptei prin efectul produs, pierderea unei vieți și care reflectă în cuantumul ei tocmai aspectele favorabile inculpatului: context, lipsa antecedentelor, sinceritate, vârstă, boală, etc.
Astfel fiind, nu se justifică reducerea ei, iar aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea este oricum inadmisibilă, pentru infracțiunea reținută, fiind prevăzută o limită maximă ce depășește 15 ani închisoare.
Cu această motivare, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul, aflat în culpă procesuală, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului său, respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6427/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6182/2004. Penal → |
|---|
