ICCJ. Decizia nr. 6122/2004. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6122/2004
Dosar nr. 5448/2004
Şedinţa publică din 18noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 392 din 22 iulie 2004, a respins contestaţia formulată de condamnatul N.G. privind executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 59/2000 a aceluiaşi tribunal, definitivă prin Decizia penală nr. 3895/2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a motivat, între altele, că OUG nr. 2007/2000 nefiind o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, chiar dacă ar fi considerată o lege mai favorabilă, nu se impune o reducere a pedepsei, ţinând cont de cuantumul acesteia în raport cu fapta comisă de condamnat.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 303/ A din 31 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
S-a reţinut, că legea prevede posibilitatea menţinerii sau reducerii pedepsei, dispoziţiile art. 15 C. pen., constituind o facultate şi nu o obligaţie pentru instanţă, în condiţiile în care OUG nr. 207/2000 şi apoi Legea nr. 456/2001 redefineşte art. 146 C. pen., text care stabileşte înţelesul noţiunii de „consecinţe deosebit de grave".
Totodată, în speţă, nu se impune reducerea pedepsei aplicate condamnatului N.G. (4 ani închisoare, cu reţinerea unor circumstanţe atenuante) aceasta fiind stabilită cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul solicitând să-i fie admisă contestaţia şi pe cale de consecinţă redusă pedeapsa de 4 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
După cum corect au reţinut instanţele în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicată contestatorului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (la data judecăţii limitele fiind între 10 şi 20 ani închisoare) această pedeapsă fiind de numai 4 ani închisoare, ca urmare a recunoaşterii unor circumstanţe atenuante. Indiferent de modul de comportare a condamnatului pe perioada executării şi de timpul executat, această pedeapsă este corespunzătoare gravităţii faptei şi persoanei condamnatului, nefiind necesară micşorarea ei.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, contestatorul condamnat urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator N.G. împotriva deciziei penale nr. 303/ Ap din 31 august 2004 din a Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6116/2004. Penal. 79 alin.1,O.U.G. 195/2002.... | ICCJ. Decizia nr. 6143/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
---|