ICCJ. Decizia nr. 6143/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6143/2004
Dosar nr. 1975/2004
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 16 septembrie 2003, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul F.C. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 42 din acelaşi cod şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 C. pen. şi cu referire la art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 42 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de confiscare specială.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-au desfiinţat cele 9 (nouă) chitanţe întocmite de inculpat pe numele de F.I., B.S., B.B., F.G., T.B., A.I., B.P.I., G.M. şi S.G.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 inculpatul a fost obligat să restituie lui F.I., S.G., T.B. câte 3.000.000 lei, lui B.B., 1.000.000 lei şi 30.000 forinţi sau echivalentul în lei la cursul oficial din ziua plăţii, lui A.I.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 1 iulie 2001, inculpatul a fost angajat ca şef obiectiv la SC C.C. SRL Negreşti Oaş, pentru lucrările de închidere a bazinului carbonifer B.E., finanţarea fiind asigurată de B.M.
În această calitate, şeful şantierului, B.C.G., i-a delegat atribuţii decizionale privind selectarea de muncitori minieri dintre persoanele anterior disponibilizate înscrise pe liste puse la dispoziţie de autorităţile locale.
În realizarea acestei sarcini de muncă, inculpatul a pretins şi primit de la 12 persoane selectate, suma de câte 3.000.000 lei, după primirea banilor el întocmind şi semnând contractele de muncă aferente, activitatea de mai sus întinzându-se până la începutul lunii octombrie 2001.
B.B., care şi el a acceptat să-i dea inculpatului suma de 3.000.000 lei, nefiind însă în posesia ei, i-a dat 1.000.000 lei şi a cerut ca restul să-i fie reţinut din primul salariu.
La data de 23 octombrie 2001, cele 12 contracte de muncă au fost înregistrate la I.T.M.
Faptele astfel întâmplate ajungând la cunoştinţa şefului şantierului, inculpatul, discutând cu 9 din cei 12 muncitori, după ce le-a insuflat temerea asupra consecinţelor faptelor lor, precum şi că nu se va finaliza nici angajarea lor pentru toate lucrările, i-a determinat să-i semneze câte o chitanţă „minută" în alb în care a înscris că banii daţi lui erau „împrumuturi", în 6 dintre ele menţionând că a restituit „împrumutul".
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Braşov şi inculpatul.
În apelul declarat, parchetul a criticat hotărârea pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000 referitor la suma de 3.000.000 lei, nesolicitată de S.G. şi restituirea sumei de 3.000.000 lei către B.B.
Inculpatul a formulat ca motive de apel greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, a vinovăţiei sale, nelegala condamnare pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 81 din 15 martie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa cu privire la latura civilă şi la măsura confiscării speciale, astfel:
- în baza dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 3.000.000 lei;
- în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, inculpatul a fost obligat să restituie câte 3.000.000 lei lui S.I. şi B.S.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 12, 10 şi 14 C. proc. pen., respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale, de natură să garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului, precum şi netemeinicia pedepsei aplicată pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Recursul declarat de inculpat este fondat numai în ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată pentru infracţiunea prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 42 din acelaşi cod şi la modalitatea de executare a pedepsei.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că probatoriul administrat a reliefat situaţia de fapt, aşa cum corect a stabilit instanţa, şi, implicit, vinovăţia inculpatului.
Astfel, atribuţiile decizionale repartizate acestuia prin fişa postului includeau, cum de fapt s-a şi întâmplat, selectarea personalului muncitor şi întocmirea contractelor de muncă. De asemenea, pe tot parcursul procesului penal, persoanele care au dat bani inculpatului pentru a fi încadrate în muncă în formaţia obiectivului de la B., al cărui şef era inculpatul, şi-au menţinut, constant, declaraţiile.
Martorul B.C.G., şef de şantier, de asemenea, constant, a declarat că odată ce inculpatului, prin fişa postului, i se repartizaseră atribuţii decizionale, fiecare conducător de punct de lucru trebuia să-şi dimensioneze personalul, ceea ce presupunea să facă angajări, precedate de o selecţie a acestuia în vederea încadrării la punctul de lucru B., inculpatul având acest drept şi obligaţia corespunzătoare.
Ca atare, just instanţele au reţinut întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită.
Privind însă pedeapsa aplicată pentru această infracţiune, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se reţine că pedeapsa de 3 ani închisoare, răspunde pericolului social concret al faptei, împrejurărilor în care ea a fost săvârşită şi persoanei inculpatului, iar scopul pedepsei, aşa cum este stipulat în art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără privare de libertate.
În acest sens, fiind îndeplinite condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aşa cum prevede art. 861 C. pen., în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat fiind fondat, urmează a fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul F.C., împotriva deciziei penale nr. 81/ Ap din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 46 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Covasna, cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Lega nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 din acelaşi cod, precum şi la modalitatea de executare a pedepsei.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, şi anume:
- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi a art. 42 din acelaşi cod şi
- 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 C. pen. şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 42 C. pen.
Modifică pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului F.C., pentru infracţiunea prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 42 din acelaşi cod, în sensul că o reduce de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
Menţine pedeapsa complementară privind această infracţiune.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca numitul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
În baza art. 863 C. pen., inculpatul e va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a) – d), şi anume:
a) să se prezinte în prima zi de marţi din prima săptămână a fiecărei luni la S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Covasna;
b) să anunţe, în prealabil, serviciul de supraveghere desemnat, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă.
Înlătură aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6122/2004. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6146/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
