ICCJ. Decizia nr. 6116/2004. Penal. 79 alin.1,O.U.G. 195/2002. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6116/2004
Dosar nr. 5345/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 281 din 14 mai 2003, Judecătoria Turda a condamnat pe inculpatul B.M.C. la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, de către o persoană cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. Totodată, în baza art. 81 şi art. 82 din acelaşi cod, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-a reţinut că, la 10 martie 2003 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul, având o concentraţie de alcool în aerul expirat de 0,69 mg/l şi deci, în cauză, în sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, în modalitatea conducerii unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte 0.40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva acestei sentinţe, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în baza art. 490 şi art. 410 alin. (1) partea 1 pct. 2 teza 1 C. proc. pen., susţinându-se că faptei săvârşite îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura obiectivă şi deci hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea legii.
S-a mai arătat că determinarea consumului de alcool a fost făcută de organele de poliţie rutieră cu aparatul tip D.A., rezultând o valoare de 0,69 mg/l în aerul expirat, acest aparat nefiind asimilat cu etilometrele-aparate, ce sunt certificate de către I.N.M. din cadrul Biroului Român de Metrologie (punctul II lit. a) alin. (1) şi (2) din dispoziţia nr. 201091 din 24 aprilie 2003, anexată la memoriul pentru promovarea recursului în anulare). După testare însă era obligatorie recoltarea de probe biologice de sânge în vederea determinării exacte a concentraţiei de alcool, nefiind astfel suficientă doar determinarea concentraţiei de alcool în aerul expirat.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele arătate mai jos.
Potrivit art. 10 C. pen., legea penală se aplică infracţiunilor în timpul cât ea se află în vigoare, iar potrivit art. 62 C. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pa bază de probe.
În speţă fiind vorba de o infracţiune, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002, întrucât inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică peste 0.80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, împrejurare constatată cu etilotestul, aparat ce nu poate fi asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliţiei rutiere, numai după ce sunt certificate de către I.N.M. din cadrul Biroului Român de Metrologie. Dealtfel, conform dispoziţiei nr. 201091 din 24 aprilie 2003, emisă de Ministerul de Interne, I.G.P., referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 79, art. 80 din OUG nr. 195/2002 şi art. 1 pct. c) lit. b) teza ultimă „când valoarea indicată de aparatul electronic este peste 0,40 mg/l, ori reactivul fiolei s-a înverzit mai mult de 40% din conţinut, în mod obligatoriu subiectul va fi condus la unitate sanitară abilitată unde i se vor recolta probe biologice. Deci atunci când în urma testării, etilotestul indică o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapta nu constituie infracţiune şi conducătorului auto în mod obligatoriu i se vor recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Abia după analiza probelor de sânge, dacă se constată o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 79 din OUG nr. 195/2002, aşa cum prevede pct. II lit. a) alin. (1) şi (2) din aceeaşi dispoziţie.
Cum după testare, inculpatului B.M.C. nu i s-au recoltat probe biologice de sânge, pentru a determina alcoolemia în mod exact, este evident că nu există nici o dovadă care să certifice caracterul de acurateţe al rezultatului etilotestului, respectiv a concentraţiei de alcool în aerul expirat.
Ori, cum nu există probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul laturii obiective, a elementului material al infracţiunii, prevăzute de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002, singura soluţie legală este aceea de admitere a recursului în anulare promovat de procurorul general.
În consecinţă, pentru considerentele evidenţiate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în anulare, va casa hotărârea atacată şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul B.M.C. pentru infracţiunea, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002.
Totodată, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 281 din 14 mai 2003 a Judecătoriei Turda, privind pe intimatul condamnat B.M.C.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.M.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6208/2004. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6122/2004. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
