ICCJ. Decizia nr. 6146/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6146/2004
Dosar nr. 2061/2004
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 769 din 11 noiembrie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat inculpaţii:
1. - L.F.;
2. - G.O. la câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în dauna părţii vătămate S.I.
A admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpaţii menţionaţi, în solidar, la plata sumei de 314 lei, reprezentând diferenţă de prejudiciu nerecuperat şi 3.000.000 lei daune morale.
3. – G.V. la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni, prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în dauna părţilor vătămate C.M. şi B.I., la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., în dauna părţii civile Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Iaşi, prin Ministerul de Interne.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată această din urmă infracţiune şi pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din acelaşi act normativ.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele negraţiate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
A admis acţiunea civilă şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile I.J.P. Iaşi suma de 3.500.000 lei, prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii de distrugere.
4. – G.R. la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni, prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în dauna părţilor vătămate C.M. şi B.I., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate inculpaţilor G.V. şi G.R., pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.
A obligat inculpaţii menţionaţi, în solidar, la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale în favoarea părţii civile C.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, corespunzător probatoriului administrat, în cauză, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul L.F. este proprietarul unui apartament din Iaşi, pe care obişnuia să îl pună, contra cost, la dispoziţia unor prostituate, care racolau „clienţi" în zona Gării Iaşi, situaţie cunoscută şi de G.O., vecin cu acesta.
În seara zilei de 23 decembrie 1999, făptuitoarea J.A.R. a racolat partea vătămată S.I., cu care urma să întreţină raporturi sexuale în locuinţa inculpatului L.F.
Partea vătămată a rămas în faţa blocului, iar făptuitoarea menţionată a urcat în apartament, pentru a stabili preţul pentru folosirea unei camere.
Au avut loc discuţii contradictorii între făptuitoare şi inculpaţii L.F. şi G.O., sub aspectul menţionat, urmat de coborârea tuturor în faţa blocului.
Partea vătămată s-a răzgândit şi a încercat să plece, moment în care inculpaţii au ajuns-o din urmă, au lovit-o şi i-au sustras din buzunar portmoneul conţinând 450.000 lei.
Inculpaţii au presupus, cu referire la dezaprobarea manifestată de făptuitoare faţă de actul de agresiune şi sustragere menţionat, că nu vor fi reclamaţi, mizând pe faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate.
Ulterior, inculpaţii au mers la un bar, unde au împărţit între ei suma sustrasă în modul arătat.
Pentru comiterea acestei infracţiuni, inculpatul L.F. a fost arestat preventiv la data de 30 decembrie 1999.
Inculpatul G.O. s-a sustras urmăririi penale.
Acesta a fost observat, în seara zilei de 13 ianuarie 2000, în jurul orelor 21,30, de o patrulă de jandarmi în zona Complexului A., care au procedat la imobilizarea sa, în vederea conducerii acestuia la secţia I poliţie care luase măsura dării în urmărire generală.
În acest moment au apărut părinţii inculpatului, G.V. şi G.R., care au proferat insulte şi au exercitat violenţe asupra jandarmilor.
Cu ajutorul unui agent I.G.S. s-a reuşit contactarea secţiei I de poliţie, care a trimis în zonă un echipaj mobil, în care a fost urcat inculpatul G.O.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 107 din 29 martie 2004, a respins apelurile declarate de inculpaţii L.F., G.O., G.V. şi G.R. împotriva hotărârii primei instanţe, apreciind că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, vinovăţia inculpaţilor este pe deplin stabilită, iar pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpaţii G.O., G.V. şi G.R. au declarat recurs, reiterând criticile formulate în apel.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport de dispoziţiile art. 62 şi art. 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200 şi art. 189 din acelaşi cod, hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie logică a vinovăţiei, susţinută de materialul probator administrat.
Or, această cerinţă se constată a fi îndeplinită în cauză.
Astfel, din probele administrate, respectiv, declaraţiile martorilor D.N., J.A.R., O.A., M.V., D.C.G., M.D., P.C.M., precum şi a părţilor vătămate C.M. şi S.I., instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor menţionaţi.
Drept urmare, respingând apelurile declarate de inculpaţi şi menţinând sentinţa atacată, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., cu referire la susţinerea inculpaţilor că nu au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi şi, în raport de care, aceştia au solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În fine, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpaţii menţionaţi, ca nefondate.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii G.O., G.V. şi G.R. împotriva deciziei penale nr. 107din 29 martie 2004a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondate.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului fiecare 1.800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 600.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6143/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6147/2004. Penal. Art.211 alin.2c.pen. Recurs → |
|---|
