ICCJ. Decizia nr. 6154/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6154/2004
Dosar nr. 5452/2004
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 aprilie 2004, petiţionarul D.O. s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu o plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 2593/P/2003 în ce priveşte pe judecătorul N.I. de la Judecătoria Giurgiu, pe motiv că acesta a pronunţat sentinţa civilă nr. 5352 din 2 noiembrie 2001 prin săvârşirea unei infracţiuni de abuz în serviciu.
Se invocă în plângere, faptul că hotărârea respectivă se întemeiază pe probe false, iar judecătorul a admis cereri care au favorizat partea adversă.
La plângerea respectivă, petiţionarul a ataşat răspunsul primit de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din data de 23 ianuarie 2004 prin care i se comunica că plângerea formulată împotriva judecătorului a fost soluţionată cu neînceperea urmăririi penale.
În cursul soluţionării, la cauza respectivă a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 2593/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a pus în vedere petiţionarului să facă dovada că împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a formulat plângeri potrivit art. 2781 C. proc. pen.
La termenul de judecată din 25 iunie 2004, petiţionarul a depus la dosar comunicarea datată 22 iunie 2004 privind răspunsurile la memoriile adresate şi din care rezultă că plângerea împotriva soluţiei pronunţate în dosarul nr. 2593/P/2003 a fost înaintată, împreună cu dosarul, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.
La termenul de judecată din ziua de 20 iulie 2004, ca urmare a solicitării de a se comunica stadiul soluţionării plângerii împotriva soluţiei din dosarul nr. 2593/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a comunicat că nu a fost înregistrată nici o plângere formulată conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., de către petiţionarul D.O. împotriva soluţiei respective.
Pe baza acestor probe, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins plângerea petiţionarului D.O.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul a declarat recurs.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar, el a susţinut că sentinţa nu este legală şi temeinică, nefiind mulţumit de modul în care judecătorul N.I. a soluţionat cauza sa civilă, pronunţând astfel o soluţie greşită.
Sub acest aspect a menţionat că judecătorul a soluţionat cauza fără să verifice împuternicirile avocaţiale şi actele depuse la dosar, iar avocaţii i-au susţinut cauza în mod abuziv fără consimţământul său.
Recursul nu este întemeiat.
Analizând hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, se constată că este legală şi temeinică.
Astfel, în dosarul nr. 2593/P/2003, prin rezoluţia din 21 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus în baza art. 228 alin. (4), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului N.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Rezoluţia respectivă a fost comunicată petiţionarului la data de 23 ianuarie 2004 şi acesta fără să se adreseze procurorului ierarhic superior, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la 8 aprilie 2004 a sesizat instanţa Curţii de Apel Bucureşti cu plângere împotriva soluţiei menţionate. Aşa cum a procedat, petiţionarul a încălcat dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., care prevăd că plângerea împotriva măsurilor şi a actelor efectuate de procuror, se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
În reglementarea art. 278 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, orice persoană interesată se poate adresa în termen de 20 de zile de la data înştiinţării cu plângere împotriva soluţiei de respingere dispusă la urmărirea penală, la instanţa competentă.
În cauza de faţă, aşa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul s-a adresat cu un memoriu împotriva aceleiaşi rezoluţii din dosarul nr. 2593/P/2003 şi P.N.A. ce a fost trimis spre soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a comunicat că nu o poate soluţiona deoarece dosarul de urmărire penală a fost înaintat instanţei.
Ca atare, demersul întreprins de petiţionar nu reprezintă o plângere penală împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, ci un memoriu în care relata unele nemulţumiri ale sale, astfel încât nu se poate susţine că el a respectat prevederile art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins, ca nefondat, deoarece sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este legală şi temeinică.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petiţionarul D.O. împotriva sentinţei penale nr. 83 din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul N.I., ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6152/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6155/2004. Penal. Art.256 alin.1, 254 alin.1... → |
|---|
