ICCJ. Decizia nr. 6173/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6173/2004
Dosar nr. 5875 /2004
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 922 din 13 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul I.M.S.A. la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., şi la 13 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 165,18 grame heroină şi 70,65 grame heroină în amestec cu cofeină şi fenobarbital rămase după efectuarea analizelor de laborator, în vederea distrugerii (cu excepţia contraprobelor).
În cauză s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 18 iulie 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 8.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 3 iulie 2003, inculpatul a ieşit din ţară prin punctul de trecere a frontierei Otopeni, cu destinaţia Pakistan, iar la data de 4 iulie 2003 a intrat în această ţară prin Aeroportul Internaţional Quaid –E – Azam din Karachi.
În continuare, constată instanţa, inculpatul s-a deplasat la Islamabad, de unde a procurat 56 capsule conţinând heroină, pe care le-a ascuns în corpul său, prin îngurgitare, iar la 17 iulie 2003 a ieşit din Pakistan, cu destinaţia România, Via Istambul.
În ziua de 18 iulie 2003, inculpatul I.M.S.A. a fost reţinut pe Aeroportul Internaţional Otopeni, de organele de urmărire penală şi a fost condus la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca pentru efectuarea unor examene medicale, în vederea depistării drogurilor ascunse în corpul său, în baza autorizaţiei nr. 390/D/2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Tribunalul a mai constatat că în timpul efectuării examenului endoscopic, inculpatul şi-a extras endoscopul, astfel că manevra nu a mai putut fi continuată, medicul recomandând reexaminarea acestuia la data de 19 iulie 2003.
Ulterior inculpatul a fost condus la sediul I.G.P.R., unde, în prezenţa martorei A.E.M., a recunoscut că în corpul său se află aproximativ 56 capsule, conţinând heroină, pe care le-a procurat din Pakistan.
În noaptea de 18 iulie 2003, motivează prima instanţă, inculpatul a eliminat 28 capsule având forme cilindrice, lungi de 5–6 cm şi grosimea de 1,5 cm fiecare, iar ulterior, sub supravegherea poliţiştilor, a mai eliminat 28 capsule, toate 56 capsule fiind confecţionate artizanal din staniol de culoare aurie şi bandă adezivă transparentă.
Din concluziile rapoartelor de constatare tehnico – ştiinţifice nr. 365457 din 19 iulie 2003 şi nr. 365457/II din 25 iulie 2003, rezultă că cele 56 capsule conţineau cantitatea de 460,99 grame substanţă pulverulentă, din care 248,99 grame heroină, iar 212 grame heroină în amestec cu cofeină şi fenobarbital. Heroina face parte din tabelului nr. I anexă la Legea nr. 143/2000, pheonobarbitalul face parte din tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000, iar cofeina este inclusă pe lista anexă la Decretul nr. 466/1979, care conţine substanţele toxice cu regim special.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 701/ A din 24 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpat, a casat sentinţa cu privire la greşita aplicare a pedepsei complimentare de 8 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., rezultată din contopirea pedepselor de 8 şi respectiv 5 ani interzicerea acestor drepturi, pe care o înlătură. În motivarea acestei soluţii, curtea a reţinut că inculpatului nu i se puteau interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., deoarece acesta este cetăţean străin.
Hotărârile sus-menţionate au fost recurate de inculpatul I.M.S.A. care a solicitat, în principal achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, deoarece s-a autodenunţat înainte de a intra în ţară.
În subsidiar, inculpatul a cerut reducerea pedepsei având în vedere circumstanţele sale personale şi înlăturarea măsurii expulzării, prevăzute de art. 117 C. pen., întrucât are în România doi copii minori în întreţinere.
Verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanţele au reţinut o reală situaţie de fapt, ce nu a fost contestată de inculpat prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea juridică este legală.
În mod just, instanţele au înlăturat apărarea inculpatului prin care a solicitat să fie achitat, deoarece s-a autodenunţat înainte de a intra în ţară.
Conform art. 15 din Legea nr. 143/2000, nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.
Inculpatul nu s-a autodenunţat, fiind reţinut pe Aeroportul Otopeni, ca urmare a datelor şi informaţiilor pe care I.G.P.R., D.G.C.C.O.A. le deţinea în sensul că acesta urma să introducă în ţară o cantitate de droguri pe care o transporta prin îngurgitare.
Mai mult, cu ocazia efectuării examenului endoscopic, mai înainte de obţinerea unor date concludente, inculpatul şi-a extras endoscopul astfel că manevra nu a mai putut fi continuată.
Aşa fiind, în mod just instanţele l-au condamnat pe inculpat pentru faptele deduse judecăţii care au fost dovedite cu prisosinţă fiind corect reţinute.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond a reţinut corect, în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
În acest cadru, au fost avute în vedere datele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră, pedepsele fiind coborâte sub limitele minime legale, prevăzute de textele sancţionatoare.
Astfel fiind, în mod just, în apel, a fost respinsă cererea inculpatului de reducere a pedepselor neputându-se acorda o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante personale avându-se în vedere gravitatea faptelor comise.
Recursul declarat de inculpat este însă întemeiat sub aspectul înlăturării măsurii expulzării prevăzută de art. 117 C. pen.
Expulzarea este o măsură de siguranţă care se poate lua faţă de o categorie limitată de persoane, şi anume faţă de cetăţenii străini şi de persoanele fără cetăţenie care nu au domiciliu în ţară, în cazul când au săvârşit infracţiuni şi instanţa de judecată constată că aceştia nu sunt adaptabili condiţiilor de viaţă din ţara noastră, prezentând deci pericolul social de a săvârşi din nou infracţiuni.
Măsura de siguranţă a expulzării, neavând caracter retributiv, ci numai preventiv, adică fiind determinată de starea de pericol a infractorului, ar trebui să se ia faţă de străini sau faţă de persoana fără cetăţenie care nu are domiciliu în ţară, dacă aceştia prezintă o stare de pericol, indiferent care este pedeapsa aplicată.
Pentru a putea lua această măsură, instanţa trebuie să aibă în vedere şi situaţia personală a inculpatului, dacă acesta are o familie numeroasă şi, prin expulzarea lui, ceilalţi membrii ai familiei rămân fără sprijin material şi moral.
Atunci când se ia măsura expulzării, instanţele trebuie călăuzite de spirit umanitar luând această măsură faţă de persoane singure şi mai rar faţă de persoane cu familie numeroasă.
Or, în speţă măsura expulzării s-a luat faţă de inculpat, deşi din convieţuirea acestuia cu A.E.M. au rezultat doi copii: A.I. în vârstă de 8 ani şi A.M.F., de 5 ani, care în prezent se află în îngrijirea mamei în comuna Corabia, judeţul Olt, astfel cum se precizează în referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Luarea măsurii expulzării este greşită, deoarece se ajunge la destrămarea familiei inculpatului, copii acestuia rămânând fără sprijinul său material, fiind expuşi suferinţelor fizice şi morale.
Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursul declarat de inculpat, să fie casate în parte hotărârile anterioare în sensul înlăturării măsurii expulzării.
Totodată, verificând din oficiu hotărârile atacate, se constată că, din eroare, s-a dispus confiscarea unei cantităţi mai mici de heroină de numai 165,18 grame şi de heroină în amestec cu cofeină şi fenobarbital de 70,65 grame, prevăzute în dovada Seria B, nr. 2650 a I.G.P.R. Direcţia de cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă omiţându-se de la confiscare cantitatea de 139,790 grame heroină şi 82,940 grame heroină prevăzute în dovada Seria B, nr. 2701 eliberată de acelaşi organ.
În consecinţă, hotărârile atacate urmează a fi casate şi sub acest aspect, iar în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 să se dispună confiscarea specială, în vederea distrugerii, a întregii cantităţi de heroină, menţinându-se celelalte dispoziţii.
Deoarece recurentul inculpat este arestat în această cauză, în baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 383 alin. (2) din acelaşi cod şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a acestuia, începând cu data de 18 iulie 2003 la zi.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Înaltei Curţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.M.S.A. împotriva deciziei penale nr. 701/ A din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 922 din 13 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la măsura expulzării şi a confiscării speciale.
Înlătură măsura expulzării prevăzută de art. 117 C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităţilor de 139,79 gr. şi 82,940 gr. Heroină, dovada seria B nr. 2701 a I.G.P.R., precum şi a cantităţilor de 165,18 gr. şi 70,65 gr. Heroină, dovada seria B nr. 2650 a I.G.P.R. – Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 iulie 2003 la 22 noiembrie 2004.
Onorariul în sumă de 400.00 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6172/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6196/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
---|