ICCJ. Decizia nr. 6157/2004. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6157/2004
Dosar nr. 5505/2004
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulate de C.E., împotriva deciziei penale nr. 4705 pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, la 23 octombrie 2003 în dosarul nr. 1017/2003, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 836, pronunţată la 6 noiembrie 2002, în dosarul nr. 7918/2002, Tribunalul Timiş, secţia penală, i-a condamnat penal pe inculpaţii G.O., B.M., B.W.I. si M.M., pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de legea nr. 143/2000.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus achitarea inculpatului A.C. şi restituirea către acesta a mai multor bunuri printre care şi a unui autoturism, înmatriculat pe numele C.E.
Ulterior în aceeaşi cauză s-a declarat apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi respectiv de către unii dintre inculpaţi, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timiş, secţia penală, cu numărul de dosar 330/P/2003.
Prin Decizia penală nr. 63/ A, pronunţată la 20 februarie 2003, instanţa astfel sesizată a admis apelurile şi a desfiinţat în parte sentinţa, inclusiv în sensul condamnării inculpatului A.C. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Totodată au fost înlăturate din sentinţă "dispoziţiile privind restituirea către inculpatul A.C. a autoturismului şi a celorlalte bunuri…"
Soluţia astfel pronunţată a rămas definitivă prin Decizia nr. 4705, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia penală, la 23 octombrie 2003, în dosarul nr. 1017/2003, prin care au fost respinse recursurile declarate de inculpaţi.
La 17 septembrie 2004, împotriva acestei din urmă decizii a fost formulată o contestaţie în anulare de către C.E., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 5505/2004.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiate pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) şi ale art. 389 C. proc. pen., precum şi pe prevederile art. 480 şi art. 481 C. civ., contestatoarea a invocat în esenţă împrejurarea că nu a fost legal citată în cursul soluţionării procesului penal, deşi avea calitatea de proprietară a autoturismului confiscat.
A mai susţinut că interpretarea extensivă dată de instanţe prevederilor art. 118 lit. b) C. pen., pentru a justifica măsura confiscării autoturismului, în condiţiile în care probele administrate atestau fără echivoc calitatea de proprietară a contestatoarei, este contrară regimului juridic al proprietăţii consacrat prin norme constituţionale şi prin dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ.
La 19 noiembrie 2004, în dosarul cauzei au fost formulate în scris "precizări la contestaţia în anulare" prin care C.E. a solicitat:
- "admiterea contestaţiei",
- "desfiinţarea soluţiei numai în ceea ce priveşte latura civilă, referitoare la confiscarea autoturismului dispusă faţă de condamnatul A.C.",
- "anularea formelor de confiscare ale autoturismului".
- "restituirea autoturismului contestatoarei C.E., proprietara de drept " a respectivului bun ş.
- "suspendarea executării, laturii civile a deciziei contestate până la soluţionarea contestaţiei în anulare, conform prevederilor art. 390 C. proc. pen."
Pe lângă argumentele iniţiale, în cuprinsul acestei precizări s-a menţionat că autoturismul «se află şi în prezent "depozitat" în curtea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş» în vederea executării silite prin scoatere la licitaţie.
Şi în drept argumentaţia iniţială a fost completată invocându-se dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., precum şi prevederile art. 388 alin. (1), art. 168 alin. (3), art. 169 alin. (1) teza II şi art. 390 C. proc. pen.
Tot la termenul de la 19 noiembrie 2004, Curtea a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.
Referitor la acest aspect, este de observat mai întâi că instituţia juridică a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 386 şi următoarele din Codul de procedură penală, are un regim juridic şi o finalitate cu totul diferite de acelea ale contestaţiei la executare reglementate de art. 461 şi următoarele C. proc. pen., coroborate, după caz, cu dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Aceste diferenţe au fost aparent ignorate în speţă dat fiind faptul că demersul având drept scop împiedicarea executării confiscării speciale, prevăzute de art. 118 pct. b) C. pen., a fost făcut pe calea unei contestaţii în anulare.
O asemenea concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, prin precizarea scrisă făcută la 19 noiembrie 2004, temeiul legal al respectivei contestaţii în anulare a fost completat şi cu prevederile art. 399 şi urm. C. proc. civ.
În altă ordine de idei Curtea reţine că, în esenţă, chestiunea pusă în discuţie de către contestatoare este aceea a inopozabilităţii faţă de ea a deciziei atacate, pe considerentul că nu a fost parte în cauza penală în care s-a pronunţat respectiva decizie.
Nefiind însă parte în acel proces contestatoarea nu s-a aflat în situaţia de a fi citată.
Prin urmare în cauză nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care contestaţia urmează a fi respinsă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii urmează a fi obligaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare, cu menţiunea că onorariul apărătorului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de petiţionara C.E., împotriva deciziei penale nr. 4705 din 23 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestatoare să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2004
| ← ICCJ. Decizia nr. 6153/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6167/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
