ICCJ. Decizia nr. 6149/2004. Penal. Art.255 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6149/2004
Dosar nr. 5746/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 709 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat, între alţii, pe inculpatul E.C.C. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 29 aprilie 2004, inculpaţii M.C., E.C.C., B.P. şi B.S.C. au luat legătura cu G.A. pentru acesta, din urmă, să le permită accesul în Depoul C.F.R. Iaşi, în scopul de a sustrage fier vechi.
În urma celor discutate, G.A., agent de pază al Depoului C.F.R. Iaşi, a primit de la inculpaţi o sticlă de vin şi un pachet de ţigări, după care au intrat în unitate, de unde au sustras 20 tuburi Wit în valoare de 39.916.800 lei şi o serie de componente scoase din uz, în greutate de 350 kg şi o valoare de 504.350 lei.
A doua zi dimineaţa, inculpaţii au valorificat fierul vechi la S.C. R. S.A. Iaşi, după care s-au întâlnit cu G.A. căruia i-au dat suma de 100.000 lei, sumă ce îi fusese promisă cu o zi înainte.
Împotriva hotărârii primei instanţe, prin apărător, inculpatul E.C.C. a declarat apel, criticând sentinţa de condamnare care s-a pronunţat fără a se avea în vedere starea sa de sănătate, în raport de împrejurarea că apărarea nu s-a prevalat invocând actele medicale pe care acesta le-a depus la dosar şi din care rezultă starea de iresponsabilitate în care se află.
În sensul celor menţionate, apelantul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Proba cu expertiză solicitată a fost admisă de instanţa de control judiciar, prin încheierea pronunţată la data de 22 aprilie 2003, în dosarul nr. 1763/2003 al Curţii de Apel Iaşi.
Deşi a fost admisă, expertiza medico-legală dispusă nu a fost însă efectuată.
Prin Decizia penală nr. 373 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul declarat de inculpatul menţionat împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul E.C.C. a declarat recurs, precizând că nu a fost prezent la judecarea apelului, fiind grav bolnav psihic.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză, în baza art. 117 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de control judiciar a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Deşi expertiza dispusă nu a fost efectuată, instanţa de apel a procedat la soluţionarea căii de atac exercitate de inculpatul menţionat.
Or, expertiza psihiatrică este necesară tocmai pentru a se verifica susţinerile inculpatului, privind bolile psihice de care suferă şi dacă nu cumva acestea îi afectează discernământul.
Ca atare, hotărârea atacată este supusă casării, conform cazului prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
Pe de altă parte, participarea părţilor la judecată constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare, drept garantat între altele, şi de principiul contradictorialităţii şedinţei de judecată.
Din partea introductivă a deciziei atacate cu recurs rezultă că inculpatul nu a fost prezent la judecarea apelului, în data de 14 octombrie 2003, când s-au pus concluzii în fond.
Recurentul inculpat a susţinut că nu s-a putut prezenta în instanţă, la judecarea apelului, din cauza bolii psihice de care suferă.
Potrivit dovezii de comunicare a citaţiei pentru termenul de judecată menţionat rezultă că inculpatul a fost citat prin afişarea actului procedural pe uşa principală a locuinţei acestuia.
Or, chiar dacă s-ar aprecia că citarea în modul arătat constituie o legală îndeplinire a procedurii de citare, în împrejurările concrete ale cauzei, relevate de actele medicale aflate la dosarul cauzei, este posibil că inculpatul a fost, datorită bolii, în imposibilitate de a înştiinţa instanţa că nu se poate prezenta la termenul de judecată menţionat.
Vătămarea produsă prin judecarea apelului în lipsa inculpatului subzistă, în raport de împrejurarea că soluţia de respingere a apelului şi menţinerii a hotărârii de condamnare s-a dat fără întocmirea raportului de expertiză psihiatrică dispus, astfel că recursul nu apare ca fiind lipsit de interes.
Drept urmare, Decizia atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 teza II C. proc. pen.
Încălcările legii procesuale penale menţionate, invocate de recurentul inculpat, deşi sunt sancţionate cu nulitatea relativă, atrag o gravă încălcare a dreptului acestuia la apărare.
Or, concepţia de bază în structura procesului penal exprimă cerinţa ca judecata să se desfăşoare în condiţii de procedură care să asigure dreptul la apărare, pronunţarea legală asupra faptelor deduse judecăţii şi parcurgerea reală, efectivă, a gradelor de jurisdicţie.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza aceleeaşi instanţe în vederea legalei soluţionări a apelului declarat de acelaşi inculpat împotriva hotărârii primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a-l asista pe recurentul inculpat E.C.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul E.C.C. împotriva deciziei penale nr. 373 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Iaşi.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6148/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6151/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
