ICCJ. Decizia nr. 6170/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6170/2004
Dosar nr. 5943/2004
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 689 din 20 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 2469/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul Z.G., din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 315 din 16 octombrie 1998 a Tribunalului Bucureşti, contopind restul de pedeapsă de 832 zile rămas neexecutat în pedeapsa aplicată prin hotărâre, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare.
A fost scăzut din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 14 ianuarie 2003 la zi, menţinându-se arestarea preventivă.
S-a luat act că partea vătămată F.C. şi Spitalul de Urgenţă Sf. Pantelimon nu s-au constituit părţi civile.
Instanţa a reţinut că, la data de 9 septembrie 2002, în timp ce inculpatul se ducea spre casă, i-a văzut în drum pe partea vătămată F.C. şi pe martorul T.M., stând pe marginea şanţului, pe stradă, în comuna Cernica, consumând bere. Anterior ei consumaseră o cantitate apreciabilă de alcool la bar. Inculpatul s-a apropiat de ei pentru a le cere o ţigară. Partea vătămată i-a adresat martorului cuvântul „pârnăiaş", iar inculpatul a înţeles că i s-a adresat lui, moment în care l-a lovit, în mod repetat şi cu putere, cu palma şi cu picioarele, doborând-o la pământ. De asemenea, a lovit şi pe T.M., care şi-a pierdut cunoştinţa. Când şi-a revenit, împreună cu martorul M.D., T.M. l-a transportat pe F.C. la spital.
Victima a prezentat multiple leziuni grave în zona capului, leziuni care au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
Prin Decizia penală nr. 694/ A din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, solicitând o nouă schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 182 alin. (2) în art. 180 C. pen., precum şi reducerea pedepsei.
Examinând recursul, Înalta Curte constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente:
Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 17 (când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică), Înalta Curte observă că, în raport cu probele administrate (declaraţia părţii vătămate, a martorilor oculari T.M. şi M.D., precum şi a concluziilor medico-legale ale Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Mina Minovici), instanţele au schimbat încadrarea juridică iniţială din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. (vătămările punând în pericol viaţa victimei).
Schimbarea acestei noi încadrări juridice a faptei din art. 182 alin. (2) C. pen., în art. 180 C. pen., solicitată de recurent, nu se justifică deoarece, chiar în situaţia în care afirmaţia părţii vătămate referitoare la căderea sa anterioară dintr-un copac ar fi reală, însăşi partea vătămată a declarat că, ulterior căderii nu a avut nevoie de acordarea unor îngrijiri medicale. Totodată, Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti precizând că nu există criterii obiective care să departajeze în mod indubitabil în favoarea vreuneia dintre mecanisme, a concluzionat că este mai probabil mecanismul de lovire activă, fără a se exclude în totalitate şi cel de cădere.
În acelaşi timp, partea vătămată a căzut la pământ datorită loviturilor puternice aplicate de inculpat cu picioarele în cap, cu palmele, în mod repetat. Or, în urma acestor leziuni produse de inculpat, partea vătămată a fost internată în spital, unde i s-au acordat şi îngrijiri medicale, iar nu anterior când ar fi căzut dintr-un copac.
Prin urmare, constatând că această apărare a recurentului nu este susţinută de probe, Înalta Curte o va înlătura ca nefondată.
Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), Înalta Curte constată că nici acest caz nu are incidenţă în cauză, pentru că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată.
Astfel, instanţele au avut în vedere atât gravitatea faptei de vătămare corporală gravă, care a pus în pericol viaţa victimei, cât şi persoana inculpatului, infractor recidivist.
În ceea ce priveşte existenţa unei provocări din partea victimei, în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., declaraţia inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă, astfel încât ea nu poate servi la aflarea adevărului, conform art. 69 C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 ianuarie 2003 la 22 noiembrie 2004.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva deciziei penale nr. 694 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 ianuarie 2003 la 22 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6167/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 6178/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
