ICCJ. Decizia nr. 622/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 622/2004
Dosar nr. 5397/2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Târgu Secuiesc, prin sentinţa penală nr. 297 din 20 decembrie 2002, condamnă pe inculpatul G.L.C. la un an închisoare, pentru infracţiunea silvică prevăzută de art. 97 alin. (3) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 81 din acelaşi cod, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a reţinut că, la 12 şi 13 noiembrie 2002, inculpatul a tăiat fără drept 303 pomi de iarnă, din care 263 din fondul forestier naţional şi 40 din păşunea părinţilor săi.
Tribunalul Covasna, prin Decizia penală nr. 65/ A din 19 martie 2003, admite apelul procurorului, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 97 alin. (3) în cea prevăzută de art. 97 alin. (3) şi (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa motivează că inculpatul a comis fapta împreună cu alte persoane, care au acţionat fără vinovăţie şi în mod repetat.
Procurorul general al parchetului de pe lângă instanţa supremă, în baza art. 409 şi art. 410 C. proc. pen., declarând recurs în anularea celor două hotărâri, motivând că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Recursul în anulare este fondat.
În adevăr, potrivit art. 1 lit. n) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, constituie contravenţie silvică şi se sancţionează cu închisoare de la 2 luni la 6 luni sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei, tăierea ori însuşirea, fără drept, de arbori ornamentali sau pomi de iarnă din pădurile proprietate de stat sau privată ori de pe terenuri cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional sau vânzarea ori transportul acestora fără să fie însoţite de documente legale de provenienţă.
Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţele de judecată trebuia să constate că fapta inculpatului nu constituie infracţiune ci contravenţie, şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să-l achite.
Aşa fiind, în baza art. 4141 C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 297 din 20 decembrie 2003 a Tribunalului Covasna, privind pe inculpatul G.L.C.
Casează hotărârea atacată.
Conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul G.L.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 97 alin. (3) şi (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
Conform art. 12 C. proc. pen. şi art. 346 lit. b) C. proc. pen., sesizează organul competent pentru a lua măsurile contravenţionale prevăzute, respectiv O.S.B., jud. Covasna.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 620/2004. Penal. Legea nr.78/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 624/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
