ICCJ. Decizia nr. 625/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.625/2004
Dosar nr. 2762/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia penală, prin sentinţa nr. 72 din 2 aprilie 2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul D.A., dintr-o singură infracţiune de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, în două infracţiuni, respectiv, de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), (parte vătămată V.M.) şi de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată M.M.).
- În baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), tribunalul l-a condamnat pe inculpatul D.A. la 8 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav împotriva părţii vătămate M.M.
- În temeiul art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, împotriva părţii vătămate V.M.
- În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele în cea mai grea de 8 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 8 ani şi 4 luni şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului; a dedus din pedeapsa de executat timpul arestării preventive de la 5 august 2002 la zi; a constatat că părţile vătămate M.M. şi V.M. nu s-au constituit părţi civile; a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit cu lama rabatabilă (lungime 18 cm) folosit la săvârşirea faptelor şi l-a obligat la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 300.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 4 august 2002, în jurul orei 2,00, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul D.A. s-a deplasat la discoteca din comuna Racoviţa, unde a continuat să consume băuturi şi fiind în stare avansată de ebrietate, inculpatul a început să danseze singur pe ringul de dans, iar pentru a nu recurge la acte care puteau degenera, stânjenind atmosfera din discotecă, a fost rugat de partea vătămată V.M., care asigura ordinea, să părăsească sala.
Fără a comenta situaţia, inculpatul, împreună cu partea vătămată au părăsit sala, fiind condus de către aceasta până în şoseaua de lângă discotecă, dar a revenit după câtva timp fiind oprit să intre în sală de V.M. şi condus din nou în şosea.
În timp ce se deplasa spre discotecă, partea vătămată a fost lovită în spate de către inculpat, iar când s-a întors cu faţa spre el, inculpatul i-a aplicat cu lama briceagului o lovitură puternică în umăr, care a coborât pe faţa externă a regiunii deltoidiene stângi şi faţa posterioară a braţului.
În ajutorul părţii vătămate a intervenit M.M., care se ocupa şi el cu ordinea în discotecă, iar în timp ce încerca să-l dezarmeze pe inculpat, a fost lovit şi el de două ori cu briceagul în antebraţul şi hemitoracele stâng, după care D.A. a părăsit în fugă locul faptei.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 478/II/a/54 din 18 septembrie 2002, întocmit de Serviciul de medicină legală judeţean Sibiu, V.M. a prezentat leziuni traumatice, plagă de 17 cm lungime, suturată chirurgical de pe faţa anterioară a umărului stâng, coborând oblic pe faţa externă a regiuni deltoidiene stângi, care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător şi necesită 10-12 zile de îngrijiri medicale, iar în urma leziunilor traumatice suferite viaţa acestuia nu a fost pusă în primejdie.
În concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 479/II/a/56 din 18 septembrie 2002, întocmit de acelaşi serviciu de medicină legală, se menţionează că M.M. a prezentat leziuni traumatice, plagă înjunghiată a bazei hemitoracelui stâng, penetrantă în cavitatea pleurală şi plagă tăiată în regiunea cotului stâng, care s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înţepător şi au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune în primejdie viaţa.
Pe parcursul urmăririi penale, precum şi în instanţă, inculpatul şi cei doi fraţi ai săi au susţinut că faptele s-au produs în condiţiile legitimei apărări, susţineri infirmate atât de declaraţiile părţii vătămate cât şi de cele ale martorilor oculari.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, inculpatul considerând-o netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei îndreptate, împotriva lui M.M., care, în raport cu situaţia de fapt, corespunde infracţiunii de lovire, nu a celei de tentativă la omor deosebit de grav, ambele fapte săvârşindu-se în condiţiile legitimei apărări, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei menţionate şi achitarea sa pentru ambele infracţiuni, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia nr. 188 din 27 mai 2003 a respins apelul ca nefondat, constatând că, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi acţionat în stare de legitimă apărare „indiferent care ar fi încadrarea juridică a faptelor sale (cea reţinută de instanţă sau cea pe care o propune inculpatul), pentru că faptele n-au fost săvârşite pentru înlăturarea unui atac material, imediat şi injust împotriva sa, având în vedere că victima V.M. a luat măsuri în temeiul sarcinilor sale de serviciu, iar M.M. a intervenit pentru salvarea primei victime, având în vedere că aceasta a fost atacată cu briceagul, iar inculpatul era cunoscut în comună ca o persoană violentă".
Instanţa de control judiciar mai reţine, de asemenea, că în favoarea inculpatului nu poate fi reţinută nici circumstanţa atenuantă legală a provocării, invocată de acesta, deoarece el a fost autorul scandalului, care a determinat trimiterea sa în judecată.
În termen legal, inculpatul D.A. a declarat recurs, prin care consideră Decizia netemeinică şi nelegală, întrucât nu s-a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., privind comiterea de către instanţă a unei „erori grave de fapt", în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, circumstanţa atenuantă legală a provocării, înscrisă în art. 73 lit. b) C. pen., se caracterizează printr-o ripostă dată, ulterior, la anumite acte ilicite, printre care şi violenţele, ce au produs făptuitorului o puternică stare de tulburare sau emoţie.
Ceea ce este determinant pentru existenţa acestei circumstanţe este starea psihică sub influenţa căreia a acţionat făptuitorul şi care trebuie analizată, în raport cu elementele de ordin obiectiv şi subiectiv ce rezultă din probe.
Revenind la cauză, se constată din analiza întregului probatoriu şi în special a declaraţiilor martorilor prezenţi pe întreaga desfăşurare a conflictului (A.T.A., B.L.N., C.V.M. şi Ţ.G.M., că părţile vătămate nu au manifestat nici o atitudine violentă nici verbală nici fizică, faţă de inculpatul aflat în stare avansată de ebrietate şi care după ce a fost invitat afară din discotecă a scos cuţitul, pe care îl purta în permanenţă cu el, şi i-a lovit pe cei doi.
Edificatoare în acest sens este declaraţia martorului D.S., unul din fraţii inculpatului: „În noaptea de 4 august 2002 am fost la discoteca din comună împreună cu fratele meu D.I. în vârstă de 17 ani. În jurul orei 1,00, în sală l-am văzut intrând pe fratele meu D.A. Mi-am dat seama că se afla sub influenţa alcoolului când a intrat în sală şi acolo a mai continuat să consume băutură.
L-am văzut pe fratele meu, la un moment dat, D.A., dansând singur în cămin, iar pe unul din băieţii de acolo spunându-i să iasă din sală că este beat. Fratele meu a refuzat şi atunci băiatul l-a scos afară din sală, ţinându-l de după cap.
Am ieşit şi eu cu celălalt frate, iar după ce l-a lăsat în stradă, am văzut când fratele meu D.A. l-a lovit de două ori cu pumnul pe băiatul care l-a scos din sală".
Aşa fiind, faptele şi împrejurările săvârşirii lor, precum şi vinovăţia inculpatului rezultă din probele complet analizate şi just apreciate de către instanţe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situaţiei reale, din care se constată că „iniţiativa" conflictului a aparţinut inculpatului.
De asemenea, pedepsele aplicate corespund gradului concret de pericol social al faptelor comise de către inculpat care, fire deosebit de violentă, nu este la prima abatere de o asemenea gravitate, fiind anterior condamnat pentru tentativă de omor.
În consecinţă, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, nici a celor care se iau în considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A., va deduce din pedeapsa de executat timpul arestării preventive de la 5 august 2002, la 3 februarie 2004 şi-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 188/ A din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 august 2002, la 3 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 626/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
