ICCJ. Decizia nr. 626/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.626/2004
Dosar nr. 3794/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105/ P din 4 iulie 2003 Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul L.V. la:
- 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea, drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume 22 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, s-a dedus durata arestării preventive de la 1 martie 2002, până la 4 martie 2003 şi s-a dispus prelungirea acesteia cu încă 30 de zile, respectiv până la 5 august 2003.
S-a luat act de renunţarea părţilor vătămate A.I. şi A.C. la pretenţiile civile în sumă de 800.000.000 lei, respectiv 500.000.000 lei, formulate împotriva inculpatului.
În temeiul art. 106 din OUG nr. 150/2002, inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ suma de 3.673.768 lei şi respectiv Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi, suma de 2.123.008 lei, pentru ambele cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către martorul C.I. a unei răngi din fier, în lungime de 85 cm, aflată la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Neamţ.
În temeiul art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 15.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa către Baroul de Avocaţi, din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
Inculpatul este locuitor al comunei Petricani, judeţul Neamţ, anterior fiind condamnat pentru trei infracţiuni de furt calificat.
După liberarea din penitenciar, în anul 2000, având mijloace de trai modeste şi pentru a-şi asigura existenţa, inculpatul a lucrat cu ziua la numitul C.I., patronul barului din localitate, care avea în construcţie o casă.
La data de 28 februarie 2002, după-amiaza, la barul A.F. C., în jurul orelor 17,00, au venit victimele A.V. şi A.C., ambii aflaţi în stare de ebrietate.
Cele două victime au avut o discuţie contradictorie cu barmana I.A., cu A.M. şi cu fiul patronului, I.C., motiv pentru care au fost daţi afară din bar.
În jurul orelor 19,30, la bar a venit şi patronul C.I., căruia barmana şi celelalte angajate i-au relatat cele întâmplate, la care patronul le-a făcut cunoscut că va anunţa organele de poliţie.
Între timp, în bar a venit şi inculpatul L.V., aflat în stare de ebrietate care, după ce a luat cunoştinţă despre cele întâmplate, a spus că "va rezolva el problema" cu cele două persoane care au făcut scandal.
În jurul orelor 20,00 – 20,30, înarmat cu o rangă din fier beton, luată din bar, inculpatul a ieşit la intersecţia cu uliţa pe care se aflau locuinţele celor două victime, trecând pe lângă biserică şi prin cimitir.
Din cauza stării de ebrietate avansată în care se aflau, victimele se ţineau unul pe altul.
În momentul în care A.V. a ajuns lângă el, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu ranga în zona capului. În urma loviturilor primite, victima a căzut la pământ, iar inculpatul a aplicat lovituri cu aceeaşi rangă şi lui A.C., care se interpusese între cei doi.
După lovire victimele, au căzute la pământ, iar inculpatul a părăsit locul faptei, aruncând ranga în curtea lui C.I.
Întors la bar, inculpatul a relatat patronului despre faptele sale, fără însă a fi crezut.
În urma loviturilor primite, victima A.V. a decedat.
Raportul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei A.V. a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio-respirator de natură reflexă, care a avut punct de plecare plexul carotidian, determinat de traumatismul gâtului, leziunea letală producându-se prin lovire activă la nivelul gâtului cu un corp dur cu marginile rotunjite şi că între actele de agresiune şi deces există raport direct de cauzalitate.
În ce priveşte pe A.C., s-a reţinut că leziunile traumatice i-au fost cauzate prin lovire cu un corp dur şi că pentru vindecare au fost necesare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.V. pe care a criticat-o, în principal, cu privire la greşita sa condamnare, întrucât nu este autorul faptei, solicitând a se dispune achitarea, iar în subsidiar, referitor la pedeapsa aplicată care, în cazul în care se va reţine că este autorul faptelor, o consideră prea severă, impunându-se reducerea ei, în raport cu împrejurările în care au fost comise şi datele ce caracterizează persoana sa.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 297 din 5 august 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.V.
S-a dedus din pedeapsă, în continuare, arestarea preventivă la zi şi s-a prelungit această măsură cu încă 30 de zile, respectiv până la 3 septembrie 2003.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este corectă şi confirmată de probele de la dosar, din care rezultă că inculpatul este autorul celor două fapte, motiv pentru care nu se impune achitarea.
Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a arătat că a fost just individualizată, la dozarea acesteia avându-se în vedere pe lângă gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, rezultat din modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, soldate cu moartea uneia dintre victime şi lezarea sănătăţii şi integrităţii corporale a celeilalte şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are statutul de recidivist, toate justificând tratamentul juridic mai sever aplicat de prima instanţă.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul L.V., pe care a criticat-o pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel şi anume:
- în principal achitarea, întrucât nu este autorul faptelor;
- în subsidiar, reducerea fiecărei pedepse aplicate cât şi a pedepsei de executat, care sunt prea severe.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat inculpatului pedepse just individualizate, cu respectarea prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Cu privire la motivele de recurs invocate de inculpat sunt de arătat următoarele:
a) Faptul că inculpatul este autorul faptelor şi nu altă persoană, cum a susţinut la judecata în fond, apel şi în prezenta cale de atac, este dovedit cu declaraţiile persoanelor audiate în calitate de martori şi anume: A.M.I., C.I., I.C., Z.M., Z.A., V.L., C.D., declaraţia părţii vătămate A.C., procesul verbal de cercetare la faţa locului, caseta video cu reconstituirea efectuată la locul faptei, actele medicale întocmite în cauză şi nu în ultimul rând declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale, unde a recunoscut şi descris detaliat modul în care a procedat.
Împrejurarea că ulterior inculpatul nu a mai recunoscut că este autorul faptelor este lipsit de relevanţă, întrucât în sprijinul acestei susţineri nu a făcut nici un fel de dovadă, aceasta rămânând o simplă afirmaţie.
Prin urmare, neexistând nici o dovadă care să contrazică situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi confirmată de instanţa de apel, motivul de casare invocat de inculpat prin care solicită a se dispune achitarea, pentru considerentul că nu este autorul faptei nu poate fi primit.
b) Referitor la cea de a doua critică, formulată în subsidiar, şi anume reducerea pedepselor aplicate, pentru fiecare faptă în parte şi respectiv a pedepsei de executat, se constată că este, de asemenea, nefondată.
Faţă de gravitatea faptelor comise şi de pericolul social ridicat pe care acestea îl prezintă şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o poziţie de negare a vinovăţiei sale, la care se adaugă şi statutul de recidivist pe care îl are, se constată că pedeapsa de 22 ani închisoare, nu poate fi apreciată ca severă, executarea ei în aceste limite fiind în măsură să contribuie la realizarea prevederilor art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul L.V. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V., împotriva deciziei penale nr. 297 din 5 august 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 martie 2002, la 3 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 625/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 628/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
