ICCJ. Decizia nr. 6239/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6239/2004
Dosar nr. 5645/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele;
Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, ca instanţă competentă a fost investită cu cererea de revizuire formulată de condamnatul C.C., pe nume V.N., pe motiv că au intervenit împrejurări noi după pronunţarea sentinţei de condamnare şi care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţe altele ar fi fost soluţiile ce se pronunţau, şi, că în cauză sunt două hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a examinat cererea condamnatului în raport de susţinerile acestuia, de actele existente în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 389/2003, a cărei revizuire se solicită, şi prin sentinţa penală nr. 953 din 20 iulie 2004, a respins cererea ca nefondată, motivele invocate neconstituind cazuri de casare din cele prevăzute la art. 394 C. proc. pen.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 686/ A din 20 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a motivat că tribunalul în mod corect a apreciat că motivele arătate de către condamnat nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., sentinţa şi Decizia au fost atacate cu recurs invocându-se aceleaşi critici, respectiv cele care constituie cazuri de revizuire şi înscrise la art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente: Referitor la primul motiv invocat de către recurent, constând în aceea că după pronunţarea hotărârii de condamnare au intervenit împrejurări noi, care dacă ar fi fost cunoscute de către instanţe, altele erau soluţiile, se constată că este neîntemeiat.
Prin sentinţa penală nr. 389 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, recurentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie în formă agravantă şi 3 ani pedeapsa complimentară.
S-a reţinut în pronunţarea acestei sentinţe, că la datele de 1 august 1999 şi 9 august 1999, inculpatul a smuls de la gâtul a două părţi vătămate un lănţişor din aur şi respectiv un lănţişor din aur cu cruciuliţă.
La stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţia inculpatului, s-a avut în vedere printre altele, recunoaşterea acestuia privind săvârşirea celor două fapte.
Recurentul nu a invocat împrejurări noi, care dacă ar fi fost cunoscute, altfel s-ar fi pronunţat instanţele, ci, numai a indicat dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
În legătură cu cel de-al doilea motiv, constând în aceea că împotriva sa s-au pronunţat două hotărâri definitive care nu se pot concilia, se constată de asemenea că este neîntemeiat.
Este adevărat, că recurentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 389/2003 a Tribunalului Bucureşti, iar faptele pentru care a fost condamnat, sunt concurente cu cele pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 158/2000 de către aceeaşi instanţă.
Prin urmare, existenţa unor pedepse pronunţate pentru fapte concurente prin hotărâri judecătoreşti definitive şi separate, nu constituie caz de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti.
Această chestiune, recurentul o poate rezolva printr-o altă cale procedurală respective o cerere de contopire a pedepselor.
În consecinţă, instanţele în mod corect au apreciat că, în raport de lucrările de la dosar şi de motivele invocate de către recurent, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen. şi în atare situaţie, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi următoarele C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.C. împotriva deciziei penale nr. 686/ A din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6235/2004. Penal. Art.20,211c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6243/2004. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
