ICCJ. Decizia nr. 6255/2004. Penal. Art.79 alin.1 din OUG 195/2002. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6255/2004
Dosar nr. 5411/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 21 ianuarie 2004 a Judecătoriei Făurei, a fost condamnat inculpatul D.M. la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în aerul expirat o concentraţie de alcool peste limita legală, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 din acelaşi cod, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni.
S-a reţinut că, în ziua de 8 noiembrie 2003, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală, având o concentraţie de 1 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Fiind condus la spital, inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva acesteia, la data de 28 septembrie 2004, s-a declarat recurs în anulare, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea II pct. 6 C. proc. pen., în sensul că judecata a avut loc în lipsa apărătorului, deşi prezenţa acestuia era obligatorie, potrivit legii.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 171 C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.
Conform alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 (M. Of. nr. 468/1.07.2003) şi intrată în vigoare, conform art. 11 pct. 2, la 1 ianuarie 2004, deci aplicabil şi pe parcursul judecării cauzei, asistenţa juridică este obligatorie, printre altele, şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunile săvârşite pedeapsa detenţiei pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
De asemenea, potrivit art. 197 alin. (2) din acelaşi cod, dispoziţiile privitoare, printre altele, la asistarea inculpatului de către un apărător, când aceasta este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.
Pe de altă parte, conform art. 79 alin. (1) din OG nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Totodată, potrivit art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.
Organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplină exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.
În acest sens, au obligaţia să-l încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.
În sfârşit, organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se despre aceasta în procesul-verbal de ascultare.
În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă nu are un apărător ales.
Ca atare, întrucât infracţiunea dedusă judecăţii era sancţionată cu o pedeapsă până la 5 ani închisoare, instanţa avea obligaţia să asigure asistenţa juridică a inculpatului.
Neprocedând în acest mod, instanţa a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (3) C. proc. pen.
Aşa fiind, Curtea urmează să admită recursul în anulare şi în baza art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să caseze hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere toate dispoziţiile legale care asigură pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, cu respectarea drepturilor procesuale şi prevederilor procedurale.
Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 36 din 21 ianuarie 2004 a Judecătoriei Făurei, privind pe intimatul inculpat D.M.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Făurei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6254/2004. Penal. Decretul nr.210/1960. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6257/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
