ICCJ. Decizia nr. 6247/2004. Penal. Art.217alin.4 c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6247/2004
Dosar nr. 5367/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 171 teza a doua C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 28 din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Dragomireşti, definitivă prin neapelare, pe motiv că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii de natură să influenţeze soluţia procesului.
Examinând recursul declarat, se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 27 februarie 2004, a Judecătoriei Dragomireşti, judeţul Maramureş, a fost condamnat inculpatul U.I. la o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală 517 din 21 noiembrie 2000 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 42 C. pen.
În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, s-a revocat beneficiul graţierii pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin aceeaşi sentinţă penală nr. 516/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 42 C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute în condiţii privative de libertate, prevăzute de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 9 luni închisoare, compusă din 3 ani şi 3 luni închisoare, la care se adaugă un an închisoare şi respectiv 6 luni închisoare.
În pronunţarea acestei sentinţe, s-a reţinut că inculpatul la 5 noiembrie 2003, cu intenţie a distrus şi degradat prin incendiere o anexă gospodărească proprietatea comună a sa şi soţiei sale, producând un pericol public pentru casele şi anexele gospodăreşti ale vecinilor.
În recursul în anulare, s-a motivat că în mod corect instanţele au revocat atât graţierea cât şi suspendarea condiţionată, privind cele două pedepse, însă trebuia să constate că pedeapsa de un an închisoare este concurentă cu cea de 6 luni închisoare şi în consecinţă aceste pedepse trebuiau contopite, încât inculpatul, pe lângă pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, să execute rezultanta de un an închisoare şi nu să i se adauge cele două pedepse de un an închisoare şi respectiv 6 luni închisoare, făcându-se un cumul aritmetic.
Văzând fişa de cazier a inculpatului şi sentinţa penală 516 din 21 noiembrie 2002, se constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la o altă pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de un an închisoare, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de uz de fals este graţiată.
S-a reţinut ca situaţie de fapt, în pronunţarea acestei sentinţe, că în toamna anului 1993, inculpatul deşi ştia că nu are dreptul la şomaj, a apelat la numitul G.V. care a completat în fals carnetul său de muncă referitor la unele angajări pe diferite perioade de timp, precizând în final că a fost angajat la SC C. SA şi i s-a desfăcut contractul de muncă potrivit art. 130 lit. a) C. muncii, deşi în realitate, inculpatul nu a fost niciodată angajatul acestei societăţi. Pe baza datelor false a depus dosarul la Oficiul de şomaj primind pe nedrept suma de 255.236 lei, vizând perioada 28 ianuarie - 31 iulie 1994.
Aşa cum s-a motivat în recursul în anulare şi aşa cum s-a menţionat şi arătat în sentinţa penală nr. 516, se constată că în mod corect instanţa a revocat suspendarea condiţională a executării pedepsei şi revocat beneficiul graţierii, însă în mod nejustificat a dispus ca aceste pedepse să fie totalizate cu pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, deşi faptele pentru care a fost condamnat la un an închisoare şi respectiv 6 luni închisoare sunt concurente.
Ca atare, recursul în anulare se va admite în baza art. 409 şi art. 4141 C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 28/2004 a Judecătoriei Dragomireşti, numai cu privire la neaplicarea art. 34 lit. b) C. pen., vizând pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 516/2000 a Judecătoriei Sighetul Marmaţiei.
Urmează deci, ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., să se contopească pedepsele de un an închisoare şi de 6 luni închisoare astfel că, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, care se adaugă la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, în total va executa 4 ani şi 3 luni închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se vor menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la data de 20 aprilie 2004 la 24 noiembrie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 28 din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Dragomireşti, privind pe inculpatul U.I., numai cu privire la neaplicarea art. 34 lit. b) C. pen., referitor la pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 516/2000 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi la cuantumul pedepsei de executat.
Rejudecând, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de un an închisoare, pentru care s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen. şi de 6 luni închisoare, pentru care s-a făcut aplicarea art. 10 din Legea nr. 137/1997, aplicate prin sentinţa penală nr. 516/2000 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi dispune să se execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, care se adaugă la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, aplicată în cauză, urmând ca inculpatul U.I. să execute, în total 4 ani şi 3 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 20 aprilie 2004 la 24 noiembrie 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6243/2004. Penal. întreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 6254/2004. Penal. Decretul nr.210/1960. Recurs... → |
|---|
