ICCJ. Decizia nr. 6235/2004. Penal. Art.20,211c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6235/2004
Dosar nr. 5514/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76 din 10 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.L. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1.256 zile din 9 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 95/1997 a Tribunalului Călăraşi, rest care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă, astfel că s-a dispus, să execute 10 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 182 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.R.S. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.M.L. a unui cuţit-corp delict.
S-a luat act că părţile vătămate C.D., I.I.G., T.S. şi A.S., nu s-au constituit ca părţi civile.
A fost obligat inculpatul M.M.L. la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă A.E., prin mama sa A.S.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Călăraşi suma de 7.632.273 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul T.R.S. să plătească către stat suma de 3.000.000 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, iar inculpatul M.M.L. la 3.500.000 lei cu acelaşi titlu, din care 800.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa faţă de lucrările de la dosar, a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 15 ianuarie 2004, partea vătămată C.D., aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice a considerat că trebuie să mai consume şi a intrat într-un local din zona Pieţei Orizont din localitatea Călăraşi, respectiv barul P. În acest local, alături de masa unde consuma băuturi alcoolice partea vătămată, se aflau şi inculpaţii M.M.L. şi T.R.S.
Partea vătămată a părăsit barul, iar, la scurt timp a fost urmată de către cei doi inculpaţi, astfel că la un moment dat, inculpatul M.M.L. care avea asupra sa un cuţit a început să o lovească în mod nejustificat în zona capului cu mânerul, până când aceasta a căzut jos, după care, şi celălalt inculpat, a început să o lovească cu picioarele.
În toată această perioadă când victima era lovită de inculpaţi, a intervenit martorul S.V., precum şi alţi cetăţeni care treceau prin apropiere, însă, martorul a fost agresat, şi de teamă, ceilalţi nu au mai intervenit. Partea vătămată a fost târâtă într-un scuar şi au fost anunţate organele de poliţie şi ambulanţa care au sosit, partea vătămată fiind transportată la Spitalul Călăraşi unde i s-au acordat îngrijiri medicale, iar pentru leziunile suferite au fost necesare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie.
În ziua de 07 ianuarie 2004, părţile vătămate I.G. şi T.S. au participat la înmormântarea unchiului lor A.V., iar după terminarea parastasului acestea au rămas la locuinţa defunctului, pentru a face ordine şi a rămâne peste noapte.
În acest context cele două împreună cu soţia defunctului A.S. şi fiica acesteia A.E., persoană cu handicap, s-au culcat în aceeaşi cameră, însă, în jurul orelor 19,30, acestea au auzit că uşa de la intrarea în locuinţă a fost deschisă, iar apoi forţată uşa de acces în care dormeau şi în încăpere au intrat două persoane, respectiv inculpatul M.M.L. care purta un fes pe cap şi cealaltă rămasă neidentificată.
Cum au intrat în cameră, M.M.L., care avea asupra sa un cuţit, împreună cu celălalt le-au lovit pe partea vătămată I.G., cerându-i totodată că spună unde sunt banii, lui T.S. i-a aplicat o lovitură de scaun în cap, iar pe celelalte două le-a lovit şi le-a dat jos din pat. În tot acest timp inculpatul împreună cu celălalt au scotocit în cameră şi le-au ameninţat.
Partea vătămată I.G., a reuşit să fugă din cameră, însă în faţa uşii a apărut o altă persoană, rămasă neidentificată, şi care a împiedicat-o, astfel că, inculpatul M.M.L. i-a cerut sub ameninţarea cuţitului să revină în cameră. Urmare a refuzului său aceasta a fost înţepată cu cuţitul în zona palmei.
Inculpatul M.M.L. a pătruns şi în camera alăturată, unde, după ce a tăiat firul telefonului a căutat pentru a găsi bani, însă rezultatul fiind negativ, cei trei au părăsit locuinţa.
În urma loviturilor primite, partea vătămată I.G. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, iar T.S. de 6-7 zile.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinută, s-a dat activităţii materiale desfăşurată de inculpatul M.M.L. încadrarea juridică legală în cele trei infracţiuni menţionate în prima partea a considerentelor prezentei decizii şi a fost condamnat la 3 pedepse cu închisoarea, privativă de libertate, care au fost contopite, faptele au fost săvârşite în concurs real.
S-a aplicat faţă de inculpat starea de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât, potrivit fişei de cazier, rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări, ultima fiind de 9 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 95/1997 a Judecătoriei Călăraşi, din care a executat perioada 02 ianuarie 1997- 22 ianuarie 2003, când s-a liberat condiţionat şi mai avea un rest de 1256 zile închisoare.
Faţă de dispoziţiile imperative ale art. 61 alin. (2) C. pen., potrivit cărora revocarea liberării condiţionale este obligatorie în cazul infracţiunii de omor, s-a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat şi care s-a contopit cu pedeapsa rezultantă.
În ceea ce priveşte pe celălalt inculpat T.R.S., s-a apreciat că şi activitatea sa materială întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani.
La individualizarea şi aplicarea pedepselor, aplicate celor doi inculpaţi s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, pedepsele pe care urmează să le execute să fie de natură să după la reeducarea acestora.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuţit – corp delict, de care s-a servit inculpatul M.M.L. la comiterea infracţiunii.
Latura civilă a cauzei s-a arătat că a fost rezolvată în raport de pretenţiile părţii vătămate constituită parte civilă, actele şi lucrările de la dosar, fiind deci obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel numai de către inculpatul M.M.L., pe motiv că nu a comis infracţiunea de tentativă la tâlhărie în formă agravantă şi nici infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 61/1991 privind sancţionarea faptelor de încălcare a normelor de convieţuire socială, solicitând achitarea, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de corporală gravă s-a arătat că pedeapsa aplicată este mare şi solicită reducerea acesteia, iar apărătorul a solicitat achitarea şi pentru această faptă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, de sentinţa pronunţată în cauză cum şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 656/ A din 09 septembrie 2004, a fost respins apelul, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, atât sub aspectul vinovăţiei inculpatului privind faptele pentru care a fost condamnat, cât şi a individualizării pedepsei, în sensul că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea acesteia.
Sentinţa şi Decizia au fost atacate cu recurs de către inculpat care a invocat aceleaşi motive ca şi în apel, în plus în cererea de declarare a recursului, recurentul solicită printre altele, să i se reducă pedeapsa cu cel puţin 3 ani, întrucât are o situaţie familială deosebită, un copil în vârstă de 8 luni, aflat în întreţinerea concubinei sale, care nu dispune de posibilităţi materiale pentru creştere şi educare.
Examinând recursul declarat în raport de motivele invocate şi care constituie cazuri de casare în sensul punctelor 14, 171 şi 18 de la art. 3859 C. proc. pen., de lucrările de la dosar, de sentinţa şi Decizia pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurent, în sensul că nu a comis infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, se constată că este neîntemeiată.
Potrivit lucrărilor de la dosar, respectiv rapoartele de constatare medico-legale, întocmite de Serviciul de Medicină Legală al judeţului Călăraşi, din care rezultă că partea vătămată I.G. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, iar T.S. de 6-7 zile şi care se datorează unei agresiuni din data de 07 ianuarie 2004; declaraţiile părţilor vătămate A.S., T.S., I.G., care relatează că persoana ce a pătruns peste ele în seara de 07 ianuarie 2004 este inculpatul, cu ocazia recunoaşterii din grup; planşele foto, procesele verbale întocmite de către organele de poliţie, precum şi declaraţiile acestora date pe parcursul desfăşurării procesului penal, se constată că instanţele au stabilit o situaţia de fapt justă şi conformă cu adevărul, constând în aceea că în seara zilei de 07 ianuarie 2004, inculpatul împreună cu alte două persoane, rămase neidentificate şi pe care nu le-a denunţat, a pătruns în domiciliul părţii vătămate A.S., şi, prin violenţă aplicată cu pumnii şi cu mânerul unui cuţit a încercat să le determine să le dea banii pe care îi deţineau, iar la refuzul părţii vătămate şi al celorlalte trei femei, inculpatul a întrebuinţat violenţa însă, negăsind bani sau alte bunuri de valoare au părăsit domiciliul.
Ca atare, se poate constata, potrivit mijloacelor de probă existente la dosar că inculpatul-recurent a comis atât infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, precum şi infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât s-a folosit de un cuţit lovind atât cu mânerul, cât şi înţepând-o pe I.G. în zona palmei drepte.
Referitor la critica invocată de către apărător, constând în aceea că inculpatul nu a comis infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., se constată că este neîntemeiată.
Atât inculpatul-recurent, cât şi fratele său, celălalt inculpat care nu a declarat nici apel nici recurs, în declaraţiile date, recunoaşte că a avut un conflict cu partea vătămată C.D., pe motiv că aceasta i-a ameninţat cu un toporaş pe care îl avea asupra sa.
Declaraţiile celor doi se coroborează cu declaraţia părţii vătămate, actul medico-legal, cum şi declaraţiilor audiaţi în cauză care au intervenit sau au fost îndepărtaţi în momentul în care au vrut să sară în ajutorul părţii vătămate.
Aşa fiind, această critică are un aspect formal, nefiind întemeiat pe materialul probator de la dosar inclusiv pe declaraţiile inculpatului, care pentru această infracţiune a solicitat reducerea pedepsei.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, se constată că pedepsele au fost corect individualizate şi s-a ţinut seama de toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin urmare, instanţele au avut în vedere atât gradul de pericol social mărit al fiecărei infracţiuni, comisă de către inculpat, împrejurările şi modul în care au fost săvârşite şi care constituie circumstanţe agravante da fapt şi de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi datele personale ale inculpatului care este recidivist, primul termen al recidivei constituie o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor.
Astfel fiind, se constată, că nu sunt motive care să justifice reducerea pedepsei, întrucât, pedeapsa rezultantă pe care urmează să o execute recurentul - inculpat reflectă gravitatea faptelor, vinovăţia sa şi periculozitatea social sporită fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Din oficiu, nu se constată cazuri de casare, astfel că recursul declarat se va respinge ca nefondat.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul M.M.L., împotriva deciziei penale nr. 656/ A din 09 septembrie 2004, a Curţii de apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi a sentinţei penale nr. 76 din 10 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească către stat suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi,24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6233/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6239/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
