ICCJ. Decizia nr. 6257/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6257/2004
Dosar nr. 3633/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost investit cu plângerea formulată de C.C., care printre altele a sesizat faptul că, notarul public B.O. nu şi-a respectat îndatoririle de serviciu şi a ajutat-o pe numita D.M.L. să inducă în eroare pe părinţii săi C.V. şi A., cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 826 din 15 martie 2001.
S-a menţionat că părinţii săi au întocmit un contract de împrumut, însă notarul a făcut un act de vânzare-cumpărare nereal împotriva voinţei acestora transmiţând un bun de o valoare ridicată pentru suma de 200 de dolari S.U.A., pe care aceştia au împrumutat-o pentru ea, contract pe care aceştia nu l-au citit, achiesând la buna credinţă a notarului.
Parchetul, a efectuat acte premergătoare şi prin rezoluţia din 12 octombrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 132/P/2001, a dispus neînceperea urmării penale faţă de notarul B.O., pentru comiterea infracţiunii de favorizare, prevăzută de art. 264 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune în convenţie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a arătat că în cauză nu a existat nici o acţiune din partea notarului B.O. de inducere în eroare a soţilor C., în sensul de a încheia contractul de vânzare cumpărare a apartamentului în cauză, iar notarul şi-a respectat îndatoririle de serviciu.
Împotriva acestei soluţii C.V., la 28 ianuarie 2002, s-a adresat cu plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care arată că este nemulţumit de soluţia de neîncepere a urmăririi penale ce s-a dat în dosarul 132/P/2001, pe considerent că aceasta se bazează pe o greşită interpretare a probelor.
A fost dezvoltată această plângere, arătându-se că organul de urmărire penală nu a fost preocupat să stabilească faptul că, contractul încheiat între C.V. şi C.A. pe de o parte şi numita D.M.L. pe de altă parte, viza un împrumut pentru fiica lor C.C., pentru suma de 200 dolari S.U.A., însă notarul B.O., a întocmit un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului în care locuiesc.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluţia din 31 ianuarie 2002, dată în dosarul nr. 131/II/2/2002, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarului C.V. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 132/P/2001.
Se arată că, în cauză, a existat un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului întocmit între soţii C.V. şi C.A., în prezenţa notarului B.O. şi că nu sunt indici, din conţinutul cărora ar rezulta altă situaţie, decât faptul că acest contract cu nr. 826 din 15 martie 2001 s-a făcut cu respectarea cerinţelor legii de către toate părţile.
Împotriva soluţiei dată de către procuror, s-a făcut plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Bacău, de către petiţionarul C.V., pe motiv că organul de urmărire penală nu a fost preocupat să lămurească împrejurări legate de tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate, care în loc să întocmească un act de împrumut, au întocmit un act de vânzare-cumpărare, transmiţându-se proprietatea unui apartament către numita D.M.L., pentru suma de 200 de dolari S.U.A. cu complicitatea notarului.
Curtea de Apel Bacău, a examinat plângerea formulată de către petiţionar în raport de motivele arătate, de actele premergătoare care au stat la baza celor două rezoluţii şi prin sentinţa penală nr. 17 din 29 aprilie 2004, a admis plângerea petiţionarului împotriva celor două rezoluţii pronunţate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi procurorul general pe care le-a desfiinţat şi a trimis cauza procurorului în vederea urmăririi penale.
S-a reţinut că la 04 mai 1996, C.V. şi A., au cumpărat apartamentul în care locuiau cu chirie potrivit contractului nr. 7215/1992 de la R.A.G.L. Neamţ, pentru care au plătit avans, urmând ca ratele lunare, să se încheie în luna mai 2002, iar în acest contract se stipulează în art. 5, interdicţia înstrăinării imobilului înainte de plata integrală a preţului.
În contractul încheiat de către notar privind transmiterea apartamentului din data de 15 martie 2001 şi înregistrat la nr. 826 se stipulează că acest apartament a fost dobândit prin cumpărare cu plata integrală din fondul locativ de stat.
Ca urmare a acestor neconcordanţe, s-a menţionat că organul de urmărire penală nu a fost preocupat să lămurească împrejurările în care s-a întocmit acest act şi dacă, între părţile în cauză a avut loc potrivit voinţei lor un contract de vânzare-cumpărare sau a un contract de împrumut.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat recurs împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel ca fiind vădit nelegală şi esenţial netemeinică, referitoare la soluţia pronunţată în cauză, vizând desfiinţarea celor două rezoluţii, în condiţiile în care, în cauză, în cadrul actelor premergătoare, s-a stabilit în mod ireversibil, că acel contract de vânzare-cumpărare a apartamentului, s-a făcut cu respectarea întocmai a voinţei părţilor, iar notarul nu a făcut nimic altceva decât să respecte voinţa acestora, fără a încălca vreo dispoziţie legală.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele şi dovezile existente la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat.
Faţă de lucrările de la dosar, se constată că organul de urmărire penală nu a fost preocupat să adâncească urmărirea penală şi să verifice susţinerile petiţionarului, cu privire la faptul dacă în cauză a fost întocmit un contract de împrumut sau un contract de vânzare-cumpărare, dacă intimata D.M.L. s-a prezentat sub alt nume la unele instituţii ale statului sau persoane juridice, şi a obţinut dovezi în legătură cu actele necesare întocmirii contractului, dacă există, de asemenea, neconcordanţe cu privire la unele acte emise de unele autorităţi privind modul de achiziţionare a apartamentului de către soţii C. şi actul original.
Aşa fiind, recursul declarat de parchet este neîntemeiat, întrucât soluţiile pronunţate de acesta nu confirmă în totalitate situaţia reală existentă între soţii C. şi numita D.M.L., iar instanţa în mod just a apreciat că în cauză se impun a fi aprofundate cercetările pentru a se stabilii cu exactitate ce act juridic a fost întocmit la data de 15 martie 2001 de către notarul B.O., în condiţiile în care în conţinutul acestui contract sunt înserate o serie de menţiuni completate cu caractere diferite la rândurile 6, 7, 12, precum şi la data redactării acestuia vizând ultimul aliniat, faţă de restul contractului.
Prin urmare, numai după efectuarea cercetărilor cuvenite în vederea lămuririi aspectelor arătate se va stabilii dacă în cauză notarul, împreună cu numita D.M.L., folosindu-se de acte false, au întocmit un act de vânzare-cumpărare neconform cu realitatea profitând de vârsta soţilor C. şi bazându-se pe încrederea şi calitatea notarului sau în realitate a avut loc transmiterea în mod legal a apartamentului potrivit contractului autentificat sub nr. 826 din 15 martie 2001.
Astfel fiind, recursul declarat se constată că este nefondat şi se va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva sentinţei penale nr. 17 din 23 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, privind pe petiţionarul C.V. şi intimaţii B.O. şi D.M.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6255/2004. Penal. Art.79 alin.1 din OUG... | ICCJ. Decizia nr. 6259/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
