ICCJ. Decizia nr. 6274/2004. Penal. Plângere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6274/2004

Dosar nr. 1821/2004

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 21 din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. 56/P/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.I., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 322/P/2003.

A fost obligat petentul la 50.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin plângerea adresată instanţei la data de 12 ianuarie 2004, dosar nr. 56/P/2004, petentul C.G.I., domiciliat în Târgu Jiu, a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 1 octombrie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele penale nu există), în dosar nr. 332/P/2003, cu privire la F.D. şi T.T., ofiţeri de poliţie din cadrul I.P.J. Gorj, în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 208, art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În promovarea plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., s-a arătat că, din probele existente la dosar, se confirmă că cele reclamate în plângere şi anume că intimaţii în calitate de lucrători de miliţie au comis acte abuzive şi fapte de furt (12 kg Aur) în dauna lui S.I., rudă apropiată, în perioada 1986 – 1987, cu prilejul unei percheziţii efectuate la domiciliul acesteia din comuna Scoarţa, judeţul Gorj.

Examinând plângerea, în raport de lucrările aflate în dosarul nr. 322/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, curtea de apel a constatat că în perioada 1987, F.D. şi T.T. în cadrul fostei Miliţii Judeţene Gorj – Serviciul Economic au efectuat o percheziţie la domiciliul numitei S.I., ca urmare a unei sesizări că ar deţine o cantitate de aur, însă cele reclamate nu s-au confirmat; nu s-a întocmit dosar penal care să fi fost înregistrat sau soluţionat de către fosta Procuratură Judeţeană Gorj; în registrul de evidenţă a reclamaţiilor, sesizărilor sub nr. 367/VIII/1/1986 din 4 februarie 1986 s-a făcut totuşi menţiunea că S.I. din comuna Scoarţa reclamă pe concubinul său S.I., pentru furtul unor bunuri din gospodărie şi a unei mari cantităţi de aur, fără a se face o altă precizare cu privire la organul la care a fost trimisă plângerea şi modul de soluţionare; din cercetări nu s-a stabilit că cei doi lucrători de miliţie să fi comis acte abuzive sau fapte de furt (12 kg Aur) în dauna lui S.I. în perioada 1986 – 1987, aşa cum a reclamat petentul C.G.I., dispunându-se neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

Totodată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 222 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., săvârşită de autori neidentificaţi.

Prin rezoluţia din 4 decembrie 2003, dosar nr. 5469/II/2/2003 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a menţinut soluţia din rezoluţie, respingând plângerea ca neîntemeiată.

Întrucât plângerea de faţă se referă în exclusivitate la cele constatate în dosarele sus-menţionate, iar petiţionarul nu a depus alte înscrisuri şi nici nu a invocat alte probatorii care să infirme cele stabilite în cadrul cercetărilor premergătoare efectuate de procuror, a fost respinsă ca neîntemeiată, menţinându-se soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată prin rezoluţie, potrivit art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., făcându-se referire şi la art. 192 alin. (2) C. proc. pen., text în baza căruia a fost obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs petiţionarul C.G.I., criticând-o, arătând în scris că în mod greşit a fost soluţionată cauza de către Curtea de Apel Craiova, considerând că cei doi ofiţeri de miliţie împotrivă cărora a formulat plângere, au confiscat abuziv de la numita S.I., verişoara sa, cantitatea de 12 kg aur, aceasta formulând plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 367/VIII/1/1986, prin care reclama furtul acelui aur, iar cei doi ofiţeri de poliţie la percheziţia efectuată ar fi ridicat cantitatea de aur pe care nu au depus-o la trezoreria B.N.R. aşa cum erau obligaţi prin Decretul nr. 36/1980 şi au împărţit-o între ei, apreciind că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi ofiţeri de către parchet, solicitând condamnarea acestora şi obligarea la plata prejudiciului de 6 miliarde lei produs prin furtul celor 12 kg aur şi cheltuielile de judecată pe parcursul celor peste 17 ani de cercetare penală şi de judecat, depunând în susţinerea recursului mai multe înscrisuri.

La termenul din 11 noiembrie 2004, recurentul a depus la dosar un memoriu, în care recurentul menţionează nemulţumirile cu privire la modul de soluţionare a cauzei, solicitările pe care le are, la care a anexat fotocopiile mai multor înscrisuri.

Examinând recursul declarat de petiţionarul C.G.I. împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat prima instanţă a respins plângerea petiţionarului C.G.I., menţinând rezoluţia atacată.

Înalta Curte apreciază că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor premergătoare efectuate de procuror, stabilindu-se că cei doi lucrători de poliţie F.D. şi T.T. din cadrul fostei Miliţii Judeţene Gorj, Serviciul Economic au efectuat o percheziţie în perioada 1986 – 1987, urmare a unei sesizări a numitei S.I., care a reclamat pe S.I. (concubinul său) pentru că acesta i-ar fi sustras din locuinţă mai multe bunuri, printre care şi o cantitate de aur, sesizare înregistrată la Procuratura Gorj sub nr. 367/VIII/1/1986, fără a se face o altă precizare cu privire la organul la care a fost trimisă plângerea şi modul de soluţionare.

S-au efectuat cercetări la timpul respectiv de către organele de miliţie şi s-a constatat că faptele nu s-au confirmat.

Cu ocazia acelei percheziţii nu s-a găsit şi nici nu s-a ridicat nici o cantitate de aur.

Nu s-a întocmit dosar penal care să fi fost înregistrat ori soluţionat de către fosta Procuratură Judeţeană Gorj.

Această situaţie a fost reţinută ca urmare a coroborării actelor efectuate de procuror în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. 322/P/2003, respectiv plângerea petiţionarului C.G.I. la care au fost anexate mai multe înscrisuri, mai multe plângeri adresate de petiţionar altor instituţii ale statului, a fotocopiei după registrul de evidenţă al reclamaţiilor şi sesizărilor din 1986, declaraţiile celor doi ofiţeri T.T. şi F.D. , adresa B.N. a R.S.R, sucursala Judeţeană Gorj cu nr. 2238 din 27 mai 1987 către numitul C.G.I. căruia i s-a comunicat că urmare cererilor formulate de acesta în perioada 1980 – 1987 nu s-au prezentat la ghişeul băncii numiţii S.I., S.D. şi S.I.I. pentru a preda aur în baza Decretului nr. 36/1980, informându-l că pentru metalele preţioase confiscate de organele Ministerului de Interne, B.N. nu conduce evidenţa nominală a acestora şi pentru eventuale relaţii se poate adresa organelor I.J.M.I. Gorj.

Astfel, instanţa de fond, pe baza actelor efectuate de procuror, nefiind depuse de petiţionar alte înscrisuri, a apreciat în mod corect că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi lucrători de poliţie F.D. şi T.T. sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 208 şi art. 209 C. pen., deoarece faptele nu există, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de autori neidentificaţi ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în condiţiile art. 122 şi urm. C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., respectiv furtul cantităţii de aur, soluţie, de altfel, menţinută şi prin rezoluţia din 4 decembrie 2003 a procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dată în dosarul nr. 5469/II/2/2003, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale nr. 322/P/2003 din 1 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de petiţionarul C.G.I. în recurs, acestea fiind de altfel aceleaşi cu cele ce au reprezentat obiectul plângerii introduse, considerând că au fost infirmate de actele existente la dosar, acestea din urmă fiind corect evaluate de prima instanţă, astfel că rezoluţia dată de către parchet este legală şi temeinică, în cauză nefiind săvârşite infracţiunile menţionate de către persoanele arătate.

Astfel, Înalta Curte consideră că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu respectarea legii, neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 21 din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 21 din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6274/2004. Penal. Plângere. Recurs