ICCJ. Decizia nr. 6325/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 5288 din 15 octombrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis, contestația în anulare, formulată de condamnatul P.M.L. împotriva deciziei penale nr. 6021 din 18 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în baza art. 386 lit. b) C. proc. pen., s-a desființat decizia penală de mai sus nr. 6021 din 18 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această decizie s-a soluționat recursul ordinar declarat de inculpatul P.M.L. împotriva deciziei penale nr. 438 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, prin respingere, deși a fost lipsă de procedură față de el, la acea dată.
Pentru acest motiv a introdus contestație în anulare, ce a fost admisă, așa după cum am arătat și s-a constatat că, într-adevăr la data de 18 decembrie 2003, s-a soluționat nelegal recursul său, doar prin citarea sa la ultimul domiciliu din România, atâta vreme cât a dovedit că, la acea dată, respectiv la 18 decembrie 2003, ca de altfel și în prezent, se afla și se află, în închisoarea Almeria din Spania.
Deci, admițându-se contestația în anulare, potrivit art. 386 lit. b) C. proc. pen., s-a stabilit un nou termen, la 26 noiembrie 2004, pentru rejudecarea recursului declarat de inculpatul P.M.L. împotriva deciziei penale nr. 438 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
în acest context rejudecând recursul de față, Curtea, pe baza actelor dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 301 din 26 iunie 2003, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpații minori I.D.C. și C.A.I. la câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 21lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
în temeiul art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, cu aplicarea art. 1101C. pen., în condițiile art. 863lit. a) - f) C. pen.
Li s-a atras atenția inculpaților minori asupra consecințelor prevăzute de art. 864C. pen.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul major P.M.L. la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și art. 21lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și s-a luat act că părțile vătămate G.V.V. și P.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, că în ziua de 12 iunie 2002, inculpații minori, ajutați de inculpatul major, în loc public, în zona terasei P. din cartierul Micro VI al municipiului Târgoviște, au deposedat, prin violență fizică și amenințare, de bani și alte bunuri pe părțile vătămate P.A. și G.V.V., prejudiciul total fiind de 3.940.000 lei.
împotriva sentinței a declarat apel numai inculpatul major P.M.L., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că este nevinovat, că nu sunt probe în ceea ce-l privește și greșit a fost condamnat. A solicitat, în principal, desființarea sentinței și achitarea, iar în subsidiar, completarea probelor, urmând a fi reaudiat martorul din acte, care a asistat și a i se lua și lui declarație, deoarece nu a fost prezent la prima instanță, fiind plecat în Spania.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 438 din 6 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M.L. împotriva sentinței penale nr. 301 din 26 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
împotriva deciziei penale nr. 438 din 6 octombrie 2003, în termen legal, inculpatul P.M.L. a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel, respectiv a cerut a se reaprecia probatoriul și să se constate că, nu el este autorul tâlhăriei pentru care a fost condamnat.
Recursul este fondat:
Examinându-se probele și actele cauzei, se constată că inculpatul pe tot parcursul judecării cauzei în fond, a fost lipsă, condiție în care nu a putut fi ascultat, iar pe timpul judecării apelului, de asemenea, a absentat, iar dovezile de citare s-au întors, cu mențiunea finală că "destinatarul P.M.L. s-a mutat de la adresă".
în raport de datele la care s-au pronunțat, atât sentința penală din 26 iunie 2003, precum și decizia din 6 octombrie 2003, se constată că inculpatul P.M.L. era plecat din România în Spania, unde de la 26 octombrie 2002 până în prezent apare, ca deținut și deci, tot timpul a fost judecat cu lipsă de procedură.
în acest sens, inculpatului recurent i s-a eliberat "certificatul de ședere" la 2 iunie 2004 și din care rezultă că: "în cadrul închisorii Almeria - Spania se află înregistrat încă din 26 octombrie 2002".
în consecință, atât sentința penală precum și decizia penală au fost pronunțate cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, condiții în care intervine sancțiunea constatării nulității absolute a acestora potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și drept urmare, recursul acestuia, va fi admis.
în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cele două hotărâri atacate, au fost casate și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care au fost reanalizate toate probele și au fost efectuate și toate investigațiile invocate de inculpatul recurent P.M.L., în apărarea sa.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5307/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6326/2004. Penal → |
|---|
