ICCJ. Decizia nr. 6361/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 65 din 24 martie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 388/2004, Judecătoria Târgu Lăpuș, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de B.I. împotriva a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 98 din 19 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecători Tg. Lăpuș.
S-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluția atacată față de D.N. și B.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat B.I. la plata către stat a sumei de 200.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rezoluția nr. 98/ P din 19 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Lăpuș s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de membrii Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Lăpuș D.N. și B.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., deoarece faptele reclamate de petent nu există, întrucât titlurile de proprietate au fost eliberate pe baza documentației depuse de petent, F.A., M.D. și P.D., a hotărârilor emise de către Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar și de către instanța de judecată.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că petentul B.I. împreună cu F.A. și M.D., soră și respectiv nepot de soră a petentului, au formulat cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la mai multe terenuri situate pe raza localității Lăpuș, cerere care a fost admisă, propunându-se eliberarea titlului de proprietate în comun pentru cele 3 persoane.
Ulterior, însă petentul a solicitat anulare hotărârilor Comisiei Județene prin care au fost validate cererile susținând că toate suprafețele de teren pentru care s-a propus eliberarea titlului comun i-au aparținut în exclusivitate, parcurgând mai multe proceduri judiciare soluționate prin hotărâri civile.
Ulterior, în anul 1993 fiica lui F.A., sora petentului, respectiv P.D. a primit un titlu de proprietate nr. 40319/38 din 6 decembrie 1993 cu privire la mai multe suprafețe de teren printre care și cel din locul numit B. de pe raza localității Lăpuș, teren care însă în urma unei acțiuni civile formulate de petent a fost scos din titlu de proprietate menționat și înscris în titlu de proprietate nr. 6002 din 30 martie 2000 eliberat pe numele petentului B.I., F.A. și M.D.
în urma eliberării acestui titlu petentul susține că atât acesta cât și titlul eliberat în favoarea numitei P.D. sunt false, întrucât el este proprietarul exclusiv al terenului din locul numit B.
Constatând că din toate actele și lucrările dosarului a rezultat că petentul prin plângerea formulată invocă aspecte care țin de domeniul dreptului civil, respectiv înțelegerii verbale între acesta și celelalte persoane menționate și nu invocă aspecte în legătură cu eliberarea în fals a titlului de proprietate respectiv prin consemnarea unor împrejurări care nu corespund adevărului, instanța a apreciat că plângerea formulată de acest petent este neîntemeiată motiv pentru care a respins-o.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul parte vătămată B.I., solicitând casarea acesteia și admiterea plângerii formulate împotriva Ordonanței nr. 98/P/2003 și infirmarea soluției de neînceperea urmăririi penale față de numiții D.N. și B.V., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Prin decizia penală nr. 224 din 15 iulie 2004, Tribunalul Maramureș a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.I.
în considerentele deciziei se reține că învinuiții D.N. și B.V. în calitate de membrii ai Comisiei local de aplicare a Legii nr. 18/1991 și-au îndeplinit corect atribuțiile de serviciu privind procedura reconstituirii dreptului de proprietate în ce îl privește pe petent, F.A., M.D. și P.D. avându-se în vedere documentația depusă de aceștia, hotărârile judecătorești prin care au fost rezolvate litigiile legate de atribuirea terenurilor, acestor persoane.
împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul B.I. reiterând motivele de recurs expuse la tribunal.
Prin decizia penală nr. 580/R/2004, pronunțată în dosarul penal nr. 10957/2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 224/ R din 15 iulie 2004 a Tribunalului Maramureș.
Se reține, în considerentele deciziei, că inadmisibilitatea este incidentă ori de câte ori o manifestare procedurală este privată de o bază legală, nefiind permis față de principiul legalității în procesul penal să se acorde eficiență procedurală unei manifestări pe care legea nu a prevăzut-o.
împotriva deciziei penale nr. 580 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj a formulat recurs petentul B.I., solicitând casarea și admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției dispuse de procuror.
înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3851C. proc. pen., pot fi atacate de recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor menționate la art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., și al infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală a Curții Supreme de Justiție;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale, tribunale militare teritoriale, curțile de apel și Curtea Militară de Apel.
Ori în cauză, petentul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate în recurs pentru care legea nu mai prevede nici o cale de atac ordinară.
în consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de petentul B.I., ca inadmisibil.
în baza art. 192 C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6898/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6395/2004. Penal → |
|---|
