ICCJ. Decizia nr. 6337/2004. Penal.. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6337/2004
Dosar nr. 6532/2004
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 16 noiembrie 2004 a P.N.A. - Serviciul Anticorupţie Bucureşti, înregistrat la 17 noiembrie 2004 la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 4001, a fost trimisă în judecată, în stare de arest, printre alţii şi inculpata L.C.E., pentru comiterea infracţiunilor de: trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), instigare la fals sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei se reţine în sarcina inculpatei că, în cursul lunii mai 2003, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a pretins şi primit suma de 11.000 dolari S.U.A. de la cetăţeanul iranian M.A. (arestat şi trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc), afirmând că are influenţă asupra unor lucrători de poliţie şi asupra unor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe lângă care va interveni în vederea întocmirii unor acte care să permită reţinerea în sarcina celui judecat a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în temeiul cărora acesta urma să beneficieze de o reducere a pedepsei aplicate.
În acelaşi context, inculpata a determinat-o în mod repetat pe M.M. să contrafacă semnătura inculpatului M.A. pe un denunţ care a fost depus ulterior la organele de poliţie în vederea efectuării de cercetări şi totodată, să întocmească în fals un denunţ referitor la alte persoane care procurau droguri.
În cursul lunii octombrie 2003, inculpata a pretins şi primit suma de 10.000 dolari S.U.A. de la cetăţeanul turc A.S., arestat preventiv pentru deţinere de droguri, afirmând că are influenţă asupra magistraţilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe lângă care va interveni pentru a-l pune în libertate.
Măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpată, s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 148 lit. h) şi d) C. proc. pen.
După înregistrarea dosarului la instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, văzând că inculpata L.C.E. a fost trimisă în judecată în stare de arest, potrivit art. 3001 C. proc. pen., a verificat din oficiu şi în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive a acesteia.
Astfel, s-a dat încheierea din 18 noiembrie 2004 şi prin care, s-a menţinut starea de arest a inculpatei L.C.E. potrivit art. 3001 alin. (3) C. proc. pen.
Instanţa a apreciat că până în prezent, nu s-a modificat situaţia iniţial reţinută, pentru a se repune spre analiză, pericolul pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi nici dispoziţiile art. 148 lit. d) C. proc. pen., probatoriul cauzei evidenţiind presupuneri că s-au comis fapte penale, de natura celor imputate inculpatei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpata a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate cu privire la evaluarea probelor şi pe baza cărora se impune a fi judecată, în continuare, în stare de libertate, ea neconstituind un pericol concret pentru ordinea publică şi nici pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de prevederile art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., dispoziţii legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei recurente, precum şi din oficiu, Curtea, reţine că:
Inculpata a fost arestată, pentru aducerea sa în faţa autorităţii judiciare competente, existând motive verosimile de a se bănui că a săvârşit fapte penale de natura celor analizate şi reţinute în rechizitoriu şi există în acelaşi timp, temeiuri potrivit cărora, în această fază procesuală, este necesară şi împiedicarea făptuitorului, să săvârşească alte fapte antisociale cu impact puternic negativ, asupra ordinei publice.
Ca atare, probele au fost corect evaluate şi văzând că motivele avute în consideraţie, la data arestării preventive, subzistă, lăsarea în libertate a inculpatei recurente, încă nu se impune.
În consecinţă, recursul formulat de recurentă, va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4001/2004.
Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6333/2004. Penal. Recuzare. Recuzare | ICCJ. Decizia nr. 6338/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
