ICCJ. Decizia nr. 6304/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6304/2004
Dosar nr. 1847/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 553 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V.I. privind sentinţa penală nr. 284 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Prahova şi respectiv Decizia penală nr. 381 din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. c) şi d) C. pen., faptă din 15 martie 2002, victimă fiind P.F., mama condamnatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de revizuient, respectiv cererea de audiere a doi martori M.S.I. şi M.C. nu pot constitui un caz de revizuire, în sensul prevederilor art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul, susţinând că în mod greşit a fost condamnat pentru uciderea mamei sale, dar că a greşit atunci când a îngropat-o, solicitând audierea martorilor D.V. şi M.D.
Prin Decizia penală nr. 108 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 89/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient P.V.I. împotriva sentinţei penale nr. 553 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova, fiind obligat apelantul să plătească 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei onorariu pentru apărătorul numit din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că petentul a fost condamnat pentru infracţiunea de omor calificat, faptă din 15 martie 2002, victima fiind mama sa P.F., iniţial la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), prin sentinţa penală nr. 284 din 25 iunie 2002.
În apelul parchetului, s-a desfiinţat sentinţa în parte, în sensul că s-a majorat pedeapsa de la 20 ani închisoare la 25 ani închisoare şi s-a respins ca nefondat apelul inculpatului P.V.I., aşa cum rezultă din Decizia penală nr. 381 din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Hotărârea a fost recurată, iar prin Decizia penală nr. 324 din 23 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie s-a respins ca nefondat recursul inculpatului P.V.I.
Inculpatul a recunoscut în prezenţa apărătorului, la 23 martie 2002 că prin lovituri repetate cu pumnii şi picioarele şi-a omorât mama, iar apoi a susţinut că nu este vinovat.
Susţinerile sale au fost verificate de cele trei instanţe, cu ocazia judecării fondului şi respectiv a căilor de atac.
Motivele invocate de condamnat, audierea unor noi martori, alţii decât cei solicitaţi cu ocazia judecării cererii de revizuire în fond, nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei şi nici alt caz de revizuire, în sensul celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs revizuientul condamnat P.V.I., criticând-o, apreciind că cererea de revizuire formulată îndeplineşte toate condiţiile limitative prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen.
Revizuientul a menţionat că atât în cursul cercetării penale, dar şi faza de judecată, mama sa era foarte bolnavă, martorii acuzatori sunt pe cale să fie declaraţi martori mincinoşi, indicând două sentinţe ale Judecătoriei Ploieşti, respectiv sentinţa penală nr. 125 din 15 ianuarie 2004 şi nr. 1361 din 15 aprilie 2004 prin care în baza art. 285 C. proc. pen., au fost scoase cauzele de pe rol şi înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti pentru efectuarea de cercetări faţă de martorele B.M. şi M.S.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), anexând mai multe acte.
De asemenea, a arătat că nu s-a consemnat de către procuror că anterior decesului mamei sale, cu două luni, aceasta a suferit un accident pe stradă, pe de altă parte, au fost consemnate de către procuror alte aspecte decât cele declarate de el, a fost ameninţat cu bătaia, lipsa totală a anchetării şi cercetării sale, condamnarea sa fiind hotărâtă înainte de a fi judecat, datorită grabei cu care a fost soluţionată cauza.
Totodată recurentul revizuient condamnat a precizat că nu i s-a admis efectuarea unei expertize pentru stabilirea cauzei morţii mamei sale, instanţa a refuzat să dispună şi expertizarea sa, să-i audieze martori, respectiv pe concubina sa, precum şi alte persoane care ştiau situaţia, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Concluziile orale ale părţilor asupra recursului declarat de revizuientul condamnat au fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient P.V.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului revizuient ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, care a stabilit că motivele arătate de condamnatul revizuient nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege, cuprinse în dispoziţiile art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen.
Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurent, deoarece aspectele semnalate au fost avute în vedere atât cu ocazia judecării fondului cauzei, cât şi în căile ordinare de atac.
Solicitarea audierii a unor martori nu poate fi avută în vedere, deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei.
De asemenea, nu se poate reţine nici critica că martorii audiaţi cu ocazia soluţionării cauzei pe fond au făcut declaraţii mincinoase şi drept consecinţă poate constitui temei al revizuirii, deoarece aşa cum rezultă din înscrisurile anexate, prin sentinţele arătate s-a dispus doar înaintarea cauzelor la parchet în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nicidecum nu s-a constatat săvârşirea acestei infracţiuni, aşa cum stipulează expres dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. b) C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că prin Decizia instanţei de apel a fost făcută o corectă aplicare a prevederilor legale, în raport cu cererea formulată de revizuientul condamnat, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Înalta Curte verificând hotărârea pronunţată în apel nu a constatat nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul revizuient P.V.I. împotriva deciziei penale nr. 108 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul revizuient P.V.I. împotriva deciziei penale nr. 108 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6292/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6323/2004. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
