ICCJ. Decizia nr. 6348/2004. Penal. Art 20, 174 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6348/2004
Dosar nr. 4465/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41/ S din 23 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1407/2003, Tribunalul Braşov a respins cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat.
În baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul K.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen.
Conform art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea sentinţei Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Braşov.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen., aplicându-se şi prevederile art. 359 alin. (2) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile de la 6 mai 2003 la 4 iunie 2003.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente K.K. şi B.O. la plata sumei de 30 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă D.O. şi la 6.577.882 lei către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Judeţeană Braşov.
A fost confiscat de la inculpat un topor care a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 3 noiembrie 2002, inculpatul minor a lovit pe partea vătămată D.O. cu tăişul unui topor în zona capului, cu intenţia de a-i suprima viaţa, lovitură care nu şi-a produs efectul, fiind parată cu mâna stângă de partea vătămată, la care a fost tăiat suferind o fractură deschisă metacarp II cu secţiunea musculaturii tenoriene şi a trunchiului nerv median, necesitând pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale (dacă nu survin complicaţii).
Prin Decizia penală nr. 224/ Ap din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, a desfiinţat parţial sentinţa atacată, şi rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., majorând pedeapsa de la 2 ani la 3 ani închisoare.
A menţinut aplicarea art. 861 C. pen., dar a mărit durata termenului de încercare la 7 ani.
A adăugat la obligaţiile condamnatului şi alte trei obligaţii, referitoare la obligaţia de a urma un curs de învăţământ sau calificare, de a nu frecventa localuri publice şi a se supune măsurilor de control şi tratament.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând casarea hotărârilor atacate, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în sensul executării pedepsei prin privare de libertate.
S-a motivat că referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere a concluzionat că, în prezent, comportamentul inculpatului indică un risc pentru siguranţa publică, deoarece prezintă o rezistenţă scăzută la provocare. Totodată, ar fi evident că inculpatul plecat din domiciliu de mai multe luni nu s-ar putea prezenta la Serviciul de Reintegrare, căruia i-a fost încredinţată supravegherea.
Examinând recursul declarat de Parchet, Înalta Curte constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente:
Modalitatea de executare a pedepsei adoptată de instanţa de fond şi de apel este corespunzătoare scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, pedeapsa nu este numai o măsură de constrângere ci şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Avându-se în vedere împrejurarea că inculpatul K.C. era minor la data săvârşirii faptei, provenind dintr-o familie numeroasă cu 9 copii, fiind lipsit de supravegherea părinţilor, Înalta Curte consideră că modalitatea de executare dispusă de instanţe este corectă, apreciind că scopul de reeducare şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
Executarea obligaţiilor impuse de cele două instanţe de către inculpat este de natură a preveni cu mai multă certitudine, atât săvârşirea unor noi fapte penale, cât şi, sub aspect educativ, va avea un impact benefic asupra dezvoltării ulterioare a inculpatului, decât privarea de libertate.
Aspectul nerespectării obligaţiilor impuse de instanţe priveşte executarea hotărârilor, iar nu greşita individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare.
Evident, în cazul în care nu se vor respecta obligaţiile impuse de instanţe, se va face aplicarea art. 864 alin. (2) C. pen., dispoziţii care au fost puse în vedere inculpatului.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchet.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 224/ Ap din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul K.C.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6342/2004. Penal. Art. 20, 175 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 6349/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
