ICCJ. Decizia nr. 6349/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6349/2004
Dosar nr. 5734/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 960 din 30 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul rămas neexecutat de 427 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 837/2000, rest pe care în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., l-a contopit în pedeapsa aplicată în speţă, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat contravaloarea a 200 dolari S.U.A. echivalent în lei la cursul zilei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut în esenţă, următoarele:
La data de 15 noiembrie 2003, partea vătămată B.A. s-a întâlnit cu inculpatul S.N. pe care îl cunoştea sub porecla de B. După o conversaţie scurtă, inculpatul i-a solicitat părţii vătămate telefonul mobil, însă fiind refuzat l-a smuls din mâna acesteia. Ulterior l-a vândut, în interes personal, pentru suma de 190 dolari S.U.A.
Împotriva sentinţei, în termen legal, inculpatul a declarat apel, solicitând reindividualizarea pedepsei în raport de gradul de pericol social concret al faptei comise.
Prin Decizia penală nr. 643 din 7 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2997/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.N.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că pedeapsa aplicată este corect individualizată, prin reţinerea condiţiilor cerute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.N., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptul că s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată în apel, constând în aceea că în data de 15 noiembrie 2003, inculpatul a smuls din mâna părţii vătămate telefonul mobil pe care l-a vândut ulterior este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., este legală.
În ce priveşte motivul de recurs vizând pedeapsa aplicată, acesta nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În cauză prin fapta săvârşită de inculpat s-au adus atingere atât relaţiilor sociale ce privesc integritatea corporală, cât şi cele referitoare la patrimoniul persoanei.
Sustragerea telefonului s-a realizat prin violenţă, scopul urmărit de inculpat fiind atins prin vânzarea bunului în interes personal.
Din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că este cunoscut cu antecedente penale, săvârşind în timpul minorităţii fapte similare, care chiar dacă nu atrag starea de recidivă reflectă periculozitatea inculpatului şi pe cale de consecinţă necesitatea aplicării unei pedepse corespunzătoare.
Se adaugă faptul că este arestat în altă cauză. Conchid aceste elemente cu limitele de pedeapsă prevăzută în textul de incriminare, se constată că instanţele au respectat proporţionalitatea între gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii şi cuantumului sancţiunii aplicate.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N., menţinându-se Decizia atacată ca fiind legală şi temeinică.
În baza art. 39516 Cod C. proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.600.000 lei din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 643 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6348/2004. Penal. Art 20, 174 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6352/2004. Penal. Art.254 c.p. Recurs → |
|---|
