ICCJ. Decizia nr. 6342/2004. Penal. Art. 20, 175 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6342/2004
Dosar nr. 4776/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163 din 24 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2802/2004, Tribunalul Arad, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe inculpatul B.G.C. la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la zi, menţinându-se arestarea preventivă a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei daune morale către partea civilă S.G. şi la 10.706.100 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Judeţean Arad.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 1 noiembrie 2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul, pe fondul unor discuţii dintre concubina sa P.L. şi S.G., l-a lovit pe acesta cu o piatră în zona frontală, iar apoi l-a lovit cu palmele şi cu pumnii în zona feţei până când acesta a început să sângereze, după care a fugit.
Raportul de constatare medico-legală a stabilit că partea vătămată S.G. a suferit mai multe leziuni ce au produs o fractură cominutivă bifrontală, cu dilacerare cerebrală frontală stângă hematom intraparenchimatos frontal stâng şi multiple traecte de fractură la nivelul oaselor feţei şi fractură cu înfundare frontală cu iradiere temporală spre bază. Aceste leziuni au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în pericol.
Prin Decizia penală nr. 262/ A din 4 august 2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menţinându-se starea de arest preventiv.
Apelul inculpatului a vizat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen. şi reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen., aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei.
Examinând recursul, Înalta Curte constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente:
Din examinarea probelor administrate, rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată într-o zonă vitală (cap), cu un obiect contondent apt să producă moartea (o piatră), precum şi cu pumnii, într-o modalitate periculoasă (prin aruncarea pietrei în fruntea părţii vătămate), producându-i leziuni grave părţii vătămate, care i-au pus în pericol viaţa.
Intenţia criminală a inculpatului rezultă din toate aceste aspecte, astfel încât încadrarea juridică a faptei sale în tentativă la infracţiunea de omor calificat, iar nu în vătămare corporală prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., este corectă.
Referitor la solicitarea inculpatului privind aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că nu există probe care să evidenţieze o provocare din partea victimei, prin violenţă, o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, care să-i fi determinat inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, stare în care să fi săvârşit fapta.
Situaţia de fapt care rezultă din declaraţiile martorilor oculari evidenţiază că martora P.L., concubina inculpatului a avut o comportare necivilizată, încercând să ia apă de la izvor înaintea altor persoane care îşi aşteptau rândul. Partea vătămată i-a atras doar atenţia să-şi aştepte rândul, opunându-se ca aceasta să ia apă înaintea persoanelor prezente, comportare care nu reprezintă o provocare din partea persoanei vătămate, în sensul cerut de prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în deosebi gravitatea faptei săvârşite de inculpat (tentativă de omor).
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din durata pedepsei timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C., împotriva deciziei penale nr. 262 din 4 august 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 21 aprilie 2004 la 29 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6338/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6348/2004. Penal. Art 20, 174 c.p. Recurs → |
|---|
