ICCJ. Decizia nr. 6340/2004. Penal. Art.78 din OUG 195/2002. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6340/2004
Dosar nr. 5426/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 894 din 11 iunie 2003, Judecătoria Buftea a condamnat pe inculpatul N.I. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionată a restului de 626 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 851 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin neapelare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.
Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 691 din 4 mai 1999 a Tribunalului Bucureşti, şi a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, urmează să execute 4 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 19 mai 2003, inculpatul N.I. a fost depistat conducând pe drumurile publice un autoturism fără a poseda carnet de conducere.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, prin deciziile nr. 1266 din 12 septembrie 2003 şi respectiv, nr. 2363/ R din 23 octombrie 2003, au respins, ca nefondate, apelul şi recursul declarate de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare criticându-le ca fiind pronunţate cu încălcarea legii.
În motivarea recursului în anulare procurorul general a arătat că:
- în mod corect instanţele au reţinut că anterior comiterii faptei din cauza de faţă, inculpatul N.I. a mai suferit patru condamnări definitive pentru fapte concurente;
- prin sentinţa penală nr. 851 din 12 iulie a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 106 din 15 decembrie 1999 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 965 din 23 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, sentinţa penală nr. 1067 din 14 iunie 2000 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare şi sentinţa penală nr. 1209 din 29 noiembrie 2000 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 179 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 7 iunie 2002 pentru un rest de 626 zile închisoare;
- prin sentinţa penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea, definitivă la 24 mai 1999, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat, dar pentru care nu s-a dispus nici anularea suspendării condiţionate şi nici contopirea ei cu pedepsele la care a fost condamnat anterior, deşi faptele erau concurente;
- fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită la 19 mai, adică în perioada în care inculpatul beneficia de liberarea condiţionată, dar şi în intervalul de timp situat ca termen de încercare pentru pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat;
- deşi corect instanţele au dispus revocarea suspendării condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare, în mod eronat au dispus şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, omiţând să constate că aceasta a fost executată în totalitate, prin privare de libertate, în perioada 26 ianuarie 1989 – 7 iunie 2002, când a fost liberat condiţionat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiuni concurente între care se afla şi aceasta.
S-a concluzionat că din moment ce pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionată a executării a fost inclusă, ca urmare a contopirii cu celelalte trei pedepse în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, întrucât erau concurente, şi din care inculpatul a executat perioada cuprinsă între 26 ianuarie 1999 – 7 iunie 2002, în care este inclusă şi durata acesteia, în mod nejustificat s-a hotărât ca inculpatul să o execute, din nou, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, deoarece procedând în acest fel, s-a dispus ca acesta să execute de două ori aceeaşi pedeapsă, mai precis încă 2 ani închisoare, deja executată.
Recursul în anulare este fondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că susţinerile din recursul în anulare sunt corecte, iar critica întemeiată.
Într-adevăr, din moment ce pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate prin sentinţa penală nr. 894 din 11 iunie a Judecătoriei Buftea ce formează obiectul recursului în anulare de faţă este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 851 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, din care inculpatul a executat perioada cuprinsă între 26 ianuarie 1999 până la 7 iunie 2002, când a fost liberat condiţionat, în care se cuprinde şi durata acesteia (pedeapsa de 2 ani închisoare) instanţele nu mai puteau să dispună, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării şi executarea acesteia ci numai să constate că aceasta a fost executată.
Neprocedând în acest fel, instanţele au pronunţat hotărâri nelegale, deoarece nejustificat au dispus ca inculpatul să execute în plus o pedeapsă de 2 ani închisoare care era deja executată.
Această situaţie rezultă explicit şi din conţinutul sentinţei penale nr. 1972 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Buftea prin care s-a constat concurenţa infracţiunii pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cu infracţiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 851/2001 a Judecătoriei Giurgiu.
Pentru considerentele arătate, urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate numai în ce priveşte dispoziţia de executare şi a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 383/1999 a Judecătoriei Buftea pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării şi a constatat că aceasta a fost executată, în perioada 26 ianuarie 1999 – 7 iunie 2002, inculpatul urmând să execute numai pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză.
Cheltuielile judiciare urmează a fi suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului N.I., urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 894 din 11 iunie 2003 a Judecătoriei Buftea, deciziei penale nr. 1266 A din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi deciziei penale nr. 2363/ R din 23 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul N.I.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea constatării că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea a cărei revocare a suspendării condiţionate a executării s-a dispus este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 851/2001 a Judecătoriei Giurgiu şi neconstatarea că această pedeapsă este executată.
Constată că infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 851 din 12 martie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, astfel cum s-a dispus şi prin sentinţa penală nr. 1972 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Buftea.
Înlătură dispoziţia de executare a acestei pedepse.
Constată că această pedeapsă a fost executată în perioada 26 ianuarie 1999 – 7 iunie 2001, astfel că, în final, inculpatul N.I. urmează să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în cauză.
Anulează mandatul de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor atacate şi dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6339/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6341/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.p. Recurs → |
|---|
