ICCJ. Decizia nr. 6346/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6346/2004
Dosar nr. 5097/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 873 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul penal nr. 3065/2004, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a), b) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S.I. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia de la 12 mai 2004 la 25 iunie 2004.
S-a respins cererea inculpatului M.S., privind aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat 0,37 gr. şi respectiv 0,74 gr. heroină în amestec cu cofeină.
S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen., interzicând inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 91 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în data de 12 mai 2004, în jurul orelor 19,30, în zona Complexului M. Bucureşti, a fost surprins de către lucrătorii din cadrul B.C.C.O.A. – S 3, inculpatul M.S., în timp ce vindea denunţătorului G.I. 15 doze de heroină pentru suma de 3.000.000 lei, înseriată şi tratată cu praf fluorescent de către organele de poliţie.
În urma percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului au mai fost găsite 23 doze de heroină pe care le deţinea în scopul vânzării.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de inculpatul M.S.I., solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Prin Decizia penală nr. 616 din 20 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul penal nr. 2531/2004, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut că, au fost aplicate corect dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicându-se o pedeapsă aptă să realizeze scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.S.I., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptul că s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, potrivit prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Ambele instanţe au reţinut o stare de fapt corectă, confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, iar încadrarea în drept, în infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, este legală.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte art. 52 C. pen., arată că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Din analiza textelor invocate rezultă cu necesitate respectarea principiului proporţionalităţii dintre fapta săvârşită, gradul de pericol social concret al acesteia şi pedeapsa aplicată.
Procedând la stabilirea pedepsei, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului M.S.I., constând în aceea că a vândut 15 doze heroină şi asupra căruia, în urma percheziţiei corporale au fost găsite circa 23 de doze heroină, prezintă un grad ridicat de pericol social.
Avându-se însă în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, în mod judicios au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe judiciare atenuante.
Pe cale de consecinţă pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare răspunde scopului ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen., nefiind justificată o reducere a acesteia.
Cât priveşte reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2999, se constată că acestea nu pot fi incidente în speţa analizată.
Inculpatul M.S.I., nu a putut furniza organelor judiciare informaţii de natură a conduce în mod concret la identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.S.I., menţinând Decizia atacată ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 38516 C. proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2004 la 29 noiembrie 2004.
Faţă de respingerea recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se va include şi onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.I. împotriva deciziei penale nr. 616 din 20 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2004 la 29 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6341/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6353/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
