ICCJ. Decizia nr. 6353/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6353/2004
Dosar nr. 4969/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 din 25 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, în dosarul penal nr. 133/2003, au fost condamnaţi pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., următorii inculpaţi:
- plt. adj. P.F. la 3 ani închisoare;
- civ. G.E.;
- civ. G.M. la câte 4 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului P.F. stabilind un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor G.E. şi G.M., termenul de încercare fiind stabilit la 6 ani.
Prima instanţă a stabilit măsurile de supraveghere pentru inculpaţii G.E. şi G.M., atrăgându-li-se atenţia asupra cazurilor de revocare a modalităţilor neprivative de executare a pedepselor.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul plt. adj. P.F. a sumei de 300.000 lei, iar de la inculpatul G.M. a sumei de 6.170.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În luna ianuarie numitul F.J. a primit ordin de încorporare la C.M.J. Mureş.
Deoarece dorea să amâne satisfacerea stagiului militar, prin intermediul mamei sale, F.A., a luat legătura cu inculpaţii G.E. şi G.M. pentru a-l ajuta.
Cei doi inculpaţi, împreună cu coinculpatul P.F. s-au deplasat la domiciliul numitului F.J., solicitând suma de 200 mărci germane pentru a interveni la doctor sau, un alt ofiţer din cadrul C.M.J. Mureş în vederea amânării serviciului militar. Cei trei inculpaţi au primit suma pretinsă, iar inculpatul P.F. a mai primit şi suma de 300.000 lei reprezentând contravaloarea zilei de muncă.
După 3 zile, inculpaţii G.E. şi G.M. i-au solicitat din nou mamei lui F.J. suma de 6.000.000 lei pentru a-i da preşedintelui comisiei pentru acelaşi scop. Suma pretinsă a fost primită a doua zi.
În luna septembrie 2000, F.J. a primit ordin de încorporare, împrejurare în care le-a mai dat celor trei inculpaţi suma de 170.000 lei pentru a interveni la persoanele influente în scopul amânării serviciului militar.
În luna ianuarie 2001, mama lui F.J., i-a denunţat pe cei trei inculpaţi primind de la inculpatul G.M. suma de 200 mărci germane.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel P.N.A. şi inculpaţii P.F., G.E. şi G.M.
P.N.A. a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor legale privind confiscarea specială, precum şi greşita individualizare a pedepselor.
Inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea modalităţilor neprivative de executare a acestora.
Prin Decizia penală nr. 32 din 23 iunie 2004, pronunţată de Curtea Militară de Apel, în dosarul penal nr. 100/2004, au fost admise apelurile, desfiinţând sentinţa apelată în sensul reducerii pedepselor de la 3 ani la 2 ani închisoare, pentru inculpatul P.F. şi de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru inculpatul G.E.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus pentru ambii inculpaţi suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de câte 4 ani.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a dispus obligarea inculpatului G.M. la plata sumei de 6.000.000 lei cu titlu de confiscare specială.
S-a dispus obligarea numitei F.A., la plata sumei de 2.533.800 lei reprezentând contravaloarea a 200 mărci germane şi s-a înlăturat dispoziţia privind confiscarea de la inculpatul P.F. a sumei de 300.000 lei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea Militară de Apel a reţinut că în cauză nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 61 introduse prin Legea nr. 161/2003, întrucât acestea au fost adoptate ulterior săvârşirii faptelor ce au format obiectul judecăţii.
Cât priveşte sumele de bani, 300.000 lei, 170.000 lei, 400.000 lei şi sticla de palincă, acestea nu au fost pretinse de inculpaţi şi nici nu au fost date acestora de către denunţătoare, în considerarea pretinsei influenţe asupra funcţionarilor, acestea reprezentând contravaloarea carburantului, a unor produse alimentare.
În privinţa individualizării judiciare a pedepselor, instanţa de apel a reţinut că scopul pedepsei poate fi atins în cazul inculpaţilor P.F. şi G.E. şi printr-un cuantum mai redus.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs P.N.A. şi inculpaţii P.F., G.M., G.E., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
În motivele scrise, P.N.A. a reiterat argumentele invocate la instanţa de apel apreciind că sumele de bani pretinse de inculpaţi trebuiau restituite denunţătoarei F.A., nefiind aplicabile în speţă dispoziţiile privind confiscarea specială.
De asemenea, s-a realizat o greşită individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare.
În recursurile declarate de inculpaţi, aceştia au solicitat reducerea pedepselor invocând faptul că sunt la prima abatere, că au avut o atitudine procesuală sinceră.
Examinând recursurile declarate de P.N.A. şi inculpaţii P.F., G.E. şi G.M., în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., cu referire la art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursurile parchetului şi ale inculpaţilor ca fiind nefondate pentru următoarele considerente.
Din analiza cauzei, rezultă că instanţa de apel, după o riguroasă evaluare a materialului probator a apreciat corect asupra confiscării sumelor pretinse de cei trei inculpaţi de la denunţătoarea F.A.
De asemenea, în mod legal a înlăturat confiscarea sumelor ce au fost date, nu în considerarea pretinsei influenţe asupra funcţionarilor ci au reprezentat contravaloarea carburanţilor şi a altor produse alimentare.
Relativ la măsura confiscării, dispoziţiile art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., prevăd că banii, valorile şi orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă se confiscă, iar dacă acestea nu se mai găsesc condamnatul trebuie obligat la plata echivalentului lor în bani.
Cum infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită în perioada 10 iunie – septembrie 2000, în cauză nu îşi găsesc aplicabilitatea prevederile art. 61 introduse în Legea nr. 78/2000 prin legea nr. 161/2003.
Prin textul invocat legiuitorul a incriminat fapta cumpărătorului de influenţă, ori acesta pe de o parte nu poate fi aplicat faptelor anterior săvârşite, în caz contrar s-ar nesocoti prevederile art. 11 C. pen., iar pe de altă parte nu poate fi considerat ca fiind „lege mai favorabilă" în raport de data comiterii faptei deduse judecăţii.
Cât privesc dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 acestea au caracter special în raport cu prevederile cuprinse în art. 257 alin. (2) C. pen., care instituie obligativitatea confiscării bunurilor, banilor sau celorlalte valori primite.
Iniţiativa de a da sumele de bani celor trei inculpaţi, pentru a interveni pe lângă funcţionarii din cadrul C.M.J. Mureş, a aparţinut denunţătoarei F.A., fiind astfel o opţiune a acesteia de a-i gratifica pentru actele ce urmau să le îndeplinească.
În aceste împrejurări, denunţătoarea nu mai poate avea o justificare morală să pretindă ulterior restituirea sumelor.
Denunţarea faptei autorităţilor, aşa cum corect reţine instanţa de apel, a fost generată de nerezolvarea favorabilă a situaţiei fiului său, ambii contribuind la amânarea nejustificată, nelegală a efectuării stagiului militar.
Cât privesc sumele de bani care nu au fost pretinse de inculpaţi pentru exercitarea influenţelor asupra funcţionarilor acestea nu pot forma obiectul confiscării în sensul cerut de dispoziţiile art. 257 C. pen.
Nefondate sunt recursurile şi în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor.
Procedând la stabilirea cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu se impune, în atare condiţii, nici modificarea cuantumului pedepselor şi nici modalitatea de executare a acestora.
Inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, anterior săvârşirii faptelor au fost angajaţi la U.M. 01577 Reghin, respectiv SC V. SA Tg. Mureş, au în întreţinere câte 4 copii minori, iar inculpatul P.F. este pensionat pentru caz de boală.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de P.N.A. şi inculpaţii P.F., G.E., G.M. împotriva deciziei penale nr. 32 din 23 iunie 2004 a Curţii Militare de Apel.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P.N.A. şi de inculpaţii P.F., G.M. şi G.E. împotriva deciziei nr. 32 din 26 iunie 2004 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6346/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6389/2004. Penal. Art.211 c pen. Recurs → |
|---|
