ICCJ. Decizia nr. 6339/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs în anulare
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6339/2004
Dosar nr. 2814/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3666 din 25 iunie 2002, Judecătoria Iaşi a condamnat pe inculpatul B.N. la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1690 din 4 aprilie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi executarea acesteia alături de pedeapsa de un an închisoare, aplicată în cauză, inculpatul având de executat 2 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că inculpatul, la data de 15 ianuarie 2002, a condus pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,45 gr %o.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei menţionate, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 396 din 25 martie 2003 a Tribunalului Iaşi.
Recursul declarat de inculpat a fost admis prin Decizia penală nr. 880 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, prin această hotărâre înlăturându-se aplicarea art. 83 C. pen.
În consecinţă, instanţa de recurs a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, punându-le în individualitatea lor.
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002, s-au constatat graţiate în întregime şi condiţionat, pedepsele de un an şi 6 luni închisoare şi de un an închisoare, inculpatul urmând să execute un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea din cauză.
Împotriva hotărârilor, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunţate cu încălcarea legii, respectiv instanţele au greşit constatând graţiate ambele pedepse aplicate anterior.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, înscrie că prevederile art. 1 şi 2 din actul normativ, nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Potrivit instituţiei recidivei, starea de recidivă şi, respectiv, calitatea de recidivist se dobândesc la momentul săvârşirii celei de-a doua fapte, indiferent de data la care aceasta este constatată prin hotărâre judecătorească.
Actul normativ de clemenţă exceptează recidiviştii de la graţiere, textul referindu-se la toţi condamnaţii care au dobândit calitatea de recidivist până în momentul intrării lui în vigoare.
În cauză, din verificarea lucrărilor dosarului se reţine că, anterior, B.N. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1690 din 4 aprilie 2000, la pedeapsa de executat de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. şi ale art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, iar ulterior, prin Decizia penală nr. 644 din 6 septembrie 2001, Curtea de Apel Iaşi a suspendat condiţionat executarea acestei pedepse rezultante, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Acest termen se împlinea la 5 martie 2005, fapta din cauză, săvârşită la 15 ianuarie 2002, inculpatul comiţând-o în cursul termenului de încercare. Pentru că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie, este mai mare de un an, se impunea reţinerea stării de recidivă numai faţă de pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare sancţionând infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., infracţiune săvârşită din culpă.
Ca atare, la 4 octombrie 2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpatul avea calitatea de recidivist în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, fiind astfel exceptat de la graţiere, conform art. 4 pct. 1 din legea sus-indicată.
În consecinţă, se impunea a fi constatată graţierea numai a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă care, potrivit art. 38 alin. (1) lit. a1) C. pen., nu atrage starea de recidivă.
Neprocedând în acest fel, instanţa a aplicat greşit legea, motiv pentru care recursul în anulare fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 3666 din 25 iunie 2002 a Judecătoriei Iaşi, deciziei penale nr. 396 din 25 martie 2003 a Tribunalului Iaşi şi deciziei penale nr. 880 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul B.N.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la greşita aplicare a art. 83 C. pen., la greşita constatare a graţierii pedepsei de un an închisoare, aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 1690 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 644 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, precum şi la pedeapsa de executat.
Înlătură aplicarea art. 83 C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 2 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente, de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată în întregime şi condiţionat, pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.
Aplică art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de un an închisoare aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6320/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6340/2004. Penal. Art.78 din OUG 195/2002.... → |
---|