ICCJ. Decizia nr. 6363/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6363/2004
Dosar nr. 4463/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 786 din 10 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea Biroului Executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu privire la sentinţa penală nr. 499/2003 acestei instanţe, referitoare la condamnatul P.M.A. şi s-a constatat că durata arestării preventive ce trebuia dedusă din pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală menţionată, definitivă prin neapelare, este de la 5 iulie 1997 la 1 iunie 1999 şi de la 17 aprilie 2000 la 4 ianuarie 2004.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 586/2003 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 461 lit. c) C. proc. pen., urmare a faptului că s-a făcut aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 36 alin. (3) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 558 din 23 iulie 2004, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs fără a indica în scris sau oral motivele pentru care consideră hotărârea nelegală sau netemeinică, învederând că s-a liberat condiţionat.
Recursul nu este fondat.
Din actele aflate în dosar, rezultă că într-adevăr, în mod eronat prin sentinţa penală nr. 499/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus deducerea din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare a perioadei cuprinsă între 5 iulie 1997, 22 mai 2003.
P.M.A. a fost arestat la data de 5 iulie 1997 de către secţia 5 poliţie, în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pedeapsă dispusă prin sentinţa penală nr. 177 din 11 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, deducându-se reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la 5 iulie 1997 la zi.
În baza acestei sentinţe s-a emis mandatul de executarea pedepsei închisorii nr. 273/1998, iar la data de 1 iunie 1999 condamnatul a fost liberat condiţionat, conform sentinţei penale nr. 1700 din 31 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
La data de 17 aprilie 2000, P.M.A. a fost arestat, pentru executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, conform sentinţei penale nr. 74 din 1 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, fiind emis mandatul de executarea pedepsei nr. 97/2001.
Ulterior, la data de 22 mai 2003, în dosarul nr. 1139/2003, al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală 499/2003 au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţele penale mai sus arătate, în final condamnatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare.
Dispunând contopirea celor două pedepse, instanţa ar fi trebuit să deducă din pedeapsa finală de 6 ani şi 6 luni închisoare, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 5 iulie 1997 la 1 iunie 1999 (data liberării condiţionate) şi apoi de la 17 aprilie 2000 (data rearestării) la zi.
Întrucât prin sentinţa penală nr. 499/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, perioada de la 5 iulie 1997 la zi, a fost eronat aplicat art. 36 alin. (3) C. pen., care reglementează modul de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente.
Instanţa de fond a analizat corect actele din dosar, în raport de care a admis contestaţia la executare formulată de Biroul de Executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, iar Curtea de Apel Bucureşti, a reverificat situaţia condamnării, reţinându-se justificat, că sunt incidente dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., în sensul existenţei unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sub aspectul deducerii corecte a perioadei executate.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat de condamnat nu este fondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-contestator P.M.A., împotriva deciziei penale nr. 558/ A din 23 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6275/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1143/2004. Penal. Art.215 alin.4,5 c.pen.... → |
|---|
