ICCJ. Decizia nr. 6275/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6275/2004

Dosar nr. 657/2004

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004

Asupra recursului penal de faţă:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 282 din 18 decembrie 2002, Tribunalul Suceava, secţia penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul C.U. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de o lună închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea executării pedepsei rezultante de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 587 din 29 septembrie 1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală 103 din 28 ianuarie 1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, modificată prin Decizia 332 din 27 aprilie 1998 a Tribunalului Suceava, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.; 8 luni închisoare aplicată prin aceeaşi sentinţă pentru art. 12 din Legea 87/1994 şi, respectiv, 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 587 din 29 septembrie 1998 a aceleiaşi instanţe, pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994.

S-a constatat că sunt concurente infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentinţă, cu cele la care a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 103 şi 587/1998, pronunţate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Prin urmare, s-au contopit pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu pedepsele de un an închisoare, 8 luni închisoare şi de 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţele menţionate, respectiv 103/1998 şi 587/1998, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.

De asemenea, s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu art. 37 lit. a) C. pen. şi o lună pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1), raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi care să se execute, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare pe care urmează să o execute inculpatul, durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 28 aprilie 1999, la 3 mai 1999 şi de la 13 decembrie 1999, la 16 februarie 2000.

Inculpatul a fost obligat la despăgubirile civile după cum, urmează:

- SC F.S. SRL Suceava, suma de 295.423.739 lei, despăgubiri civile şi 243.847.675 lei dobânzi;

- Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin primar, suma de 11.365.000 lei impozit pe venit şi taxă viză autorizaţie şi penalităţi;

- SC I.C.I. SRL Milişăuţi, suma de 192.060.050 lei, reprezentând actualizarea în raport de rata inflaţiei, a prejudiciului de 77.164.640 lei, până la 15 mai 2001 şi în continuare dobândă legală;

- SC R.C. SRL Suceava, suma de 61.000.000 lei;

- SC M.E.F.P. SRL Bosanci, suma de 62.874.452 lei;

- SC C.P.C. SRL Arbore, suma de 12.500.000 lei;

- SC P.H. SRL Vatra Dornei, suma de 47.195.200 lei şi 47.200.100 lei, penalităţi de întârziere;

- SC L.S. Vlăsineşti, suma de 80.000.000 lei, din care 69.593.720 lei prejudiciu cauzat şi 10.466.280 lei dobândă, până la pronunţarea hotărârii şi în continuare dobândă legală.

- SC S. SA Dorohoi, suma de 71.047.650 lei, despăgubiri, 46.181.037 lei dobânzi, până la 1 decembrie 1999 şi, în continuare, dobânda legală;

- SC C. SRL Vatra Dornei, suma de 12.920.400 lei;

- SC W. SRL Suceava, suma de 20.000.000 lei, actualizată în raport de rata inflaţiei, la data plăţii;

- SC L.P.C. SRL Câmpulung Moldovenesc, suma de 10.416.340 lei;

- SC B. SA Suceava, suma de 31.829.000 lei, reprezentând actualizarea prejudiciului de 11.100.000 lei;

- SC Z. SRL Girov, suma de 52.049.703 lei, din care 20.451.750 lei, prejudiciu şi 31.597.954 lei majorări de întârziere;

- SC M. SRL Suceava, suma de 50.133.612 lei, valoare reactualizată a prejudiciului în sumă de 13.568.825 lei;

- SC D.L. SA Dorna Candreni, suma de 36.256.925 lei;

- SC D. SA Vatra Dornei, suma de 16.807.815 lei;

- SC R.P.C. SRL Rânceşti, Neamţ, suma de 6.759.900 lei şi dobânda legală, calculată de la data scadenţei, până la achitarea debitului;

La cererea părţilor civile SC I.C.I. SRL Milişeuţi şi SC F.S. SRL Suceava, s-a instituit sechestru asigurător pe bunurile mobile ale inculpatului.

Pentru a se pronunţa această sentinţă, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La 11 noiembrie 1994, inculpatul C.U. a înfiinţat A.F.C., având ca obiect de activitate comercializarea produselor industriale, agroalimentare şi altele, sens în care a stabilit relaţii comerciale cu mai multe societăţi comerciale de pe raza judeţelor Suceava şi Botoşani.

La data de 29 mai 1998, inculpatul a achiziţionat produse alimentare în valoare de 43.371.585 lei, potrivit facturii 143422 din 29 mai 1999 de la SC I.C.I. SRL Milişăuţi, efectuând plata cu o filă C.E.C., pe care a semnat-o şi ştampilat-o, aducând la cunoştinţa partenerilor de afaceri faptul că, pe moment, contul său bancar nu este aprovizionat, stabilind să plătească preţul efectiv în termen de 15 zile.

Reprezentanţii societăţii au introdus mai repede de 15 zile fila C.E.C. eliberată de inculpat la B. SA Câmpulung Moldovenesc, astfel că s-a refuzat plata datorită lipsei disponibilităţilor băneşti în contul A.F.C., instituind la 4 iunie 1998 interdicţia de operare cu astfel de mijloace de plată. În zilele următoare, inculpatul a achitat datoria şi litigiul s-a stins.

La data de 25 mai 1998, inculpatul a achiziţionat produse alimentare de la SC R.G. SRL Suceava, în valoare de 29.728.686 lei, efectuând plata cu fila C.E.C., convenind cu reprezentanţii societăţii ca mijlocul de plată să fie introdus la bancă după un termen de 15 zile.

Inculpatul, nu a plătit contravaloarea mărfurilor achiziţionate la termenul stabilit, dar nici reprezentanţii societăţii nu au introdus fila C.E.C. spre executare, astfel că acesta a revenit la data de 29 iunie 1998 şi a achitat suma de 15.000.000 lei, achiziţionând o nouă serie de produse alimentare, având o datorie în valoare totală de 31.825.920 lei.

Inculpatului, deşi i se aplicase interdicţie bancară, la 4 iunie 1998, nu a făcut cunoscut acest lucru reprezentaţilor societăţii că se află în imposibilitatea de a folosi mijlocul de plată, fila CEC, astfel că a garantat debitul de 31.825.920 lei, cu aceeaşi filă C.E.C.

Acesta a vândut repede marfa achiziţionată şi nu a aprovizionat contul societăţii fiind nevoit să plătească datorii mai vechi şi atunci când reprezentanţii SC R.C. SRL Suceava au introdus fila C.E.C., pentru decontare la B. SA Câmpulung Moldovenesc, s-a refuzat efectuarea plăţii, pe motivul lipsei disponibilităţilor în cont şi a interdicţiei bancare aplicată.

La data de 8 iunie 1998, inculpatul a achiziţionat produse alimentare de la SC M. SRL Bosanci, cu factura din 8 iunie 1998, în valoare de 46.557.840 lei, pentru care a emis fila C.E.C., convenind cu reprezentanţii societăţii, H.C., ca mijlocul de plată să fie introdus pentru valorificare la o bancă abia după termenul de 15 zile, timp în care el se obliga să aprovizioneze contul propriei sale societăţi, deşi se afla în imposibilitate de a efectua plăţi cu file C.E.C.

La termenul stabilit a reuşit să plătească contravaloarea produselor achiziţionate cu bani în numerar, însă la 11 decembrie 1998 a achiziţionat din nou mărfuri de la SC M. SRL, în valoare de 62.874.452 lei, pentru care a plătit cu un bilet la ordin scadent la data de 21 decembrie 1998.

Inculpatul a vândut mărfurile chiar în aceeaşi zi, însă nu a achitat contravaloarea acestora, fiind nevoit să stingă datorii mai vechi către alţi parteneri de afaceri.

Aflându-se în interdicţie bancară, începând cu 4 iunie 1998 şi acumulând o datorie de aproximativ 300.000.000 lei faţă de mai multe societăţi comerciale de pe raza judeţului Suceava, a luat hotărârea de a derula în continuare afaceri, efectuând plăţile cu bilete la ordin şi în speranţa de a acoperi datoriile mai vechi, a început să joace la jocuri de noroc, investind banii din sumele obţinute prin vânzarea mărfurilor achiziţionate de la alte societăţi comerciale.

În perioada iunie 1998 – ianuarie 1999, inculpatul a achiziţionat mărfuri alimentare de la SC F.S. SRL Suceava, în valoare de 295.423.739 lei de la SC L.P.C. SRL Arbore, în valoare de 12.525.000 lei, de la SC P.H. SRL Vadra Dornei în valoare de 47.195.200 lei, de la SC L.S. din comuna Miron Costin, jud. Botoşani în valoare de 69.533.720 lei, de la SC S. SA Dorohoi în valoare de 71.047.750 lei, de la SC W. SRL Suceava în valoare de 20.174.500 lei şi de la SC C. SRL Vatra Dornei în valoare de 12.929.400 lei, sume cu care aceste societăţi s-au constituit ca părţi civile.

Pentru toate aceste societăţi comerciale inculpatul a emis bilete la ordin, scadente la diferite termene, deşi ştia că nu are disponibil în cont decât sume modice de până la 500.000 lei.

Inculpatul a mai fost trimis în judecată şi prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei nr. 103/P/1999, din 21 septembrie 1999, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune în formă calificată şi care a făcut obiectul dosarului nr. 1114 din 13 octombrie 1999, reţinându-se că în calitate de administrator la A.F.C. Câmpulung Moldovenesc, la data de 9 iulie 1999, s-a dus la SC D.L. SRL Dorna Candreni şi a ridicat în baza facturii cantităţile de 501 kg caşcaval şi 100 kg şvaiţer, în valoare de 21.320.880 lei. Pentru această sumă a emis bilet la ordin scadent la 2 august 1999, pentru B. Câmpulung Moldovenesc, deşi ştia că nu are disponibil în cont.

La data de 15 iulie 1999, inculpatul s-a prezentat din nou la aceeaşi societate şi în baza facturii, a ridicat cantitatea de 567 kg. caşcaval în valoare de 17.937.045 lei, întocmind şi de această dată, bilet la ordin scadent la 5 august pentru B. Câmpulung Moldovenesc, deşi, nu avea disponibil în cont cauzând un prejudiciu de 39.257.925 lei.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, prin rechizitoriul nr. 778/ P din 20 decembrie 1999, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă agravantă, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, precum şi pentru evaziune fiscală cu aplicarea stării de recidivă, reţinând că la data de 23 august 1999, a achiziţionat de la SC D. SA Vatra Dornei, brânzeturi în valoare de 16.807.815 lei, pentru care a emis bilet la ordin, neavând disponibil bănesc la B. Câmpulung Moldovenesc, iar data scadentă fiind 31 august 1999.

De asemenea inculpatul nu a avut autorizaţie de funcţionare a A.F.C. pe anul 1998 şi nu şi-a achitat obligaţiile fiscale pe anul menţionat.

Cauza a format obiectul dosarului nr. 1430 din 21 decembrie 1999.

La termenul de judecată din 5 ianuarie 2002, Judecătoria Vatra Dornei, a dispus conexarea dosarului nr. 1430/1999 la dosarul nr. 1114/1999 şi schimbând încadrarea juridică a faptelor de înşelăciune reţinute în sarcina sa, respectiv din 2 infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., una cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de falsificare de monedă sau alte valori, prevăzute de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., iar una cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., din care una din ele în formă continuată şi pentru toate starea de recidivă postcondamnatorie.

În raport de noua încadrare juridică, prin sentinţa penală nr. 6 din 5 ianuarie 2000, Judecătoria Vatra Dornei şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Suceava, astfel că s-a format dosarul nr. 426 din 14 ianuarie 2000.

La termenul din 24 mai 2000, instanţa a dispus conexarea dosarului 426/2000 al Tribunalului Suceava, la dosarul nr. 8749/1999 al aceluiaşi tribunal.

De asemenea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, la 8 iunie 2000, prin rechizitoriul nr. 825/ P a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă calificată şi cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în perioada mai 1997 – octombrie 1999, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în derularea activităţii sale comerciale, fiind administrator a indus în eroare un număr de 5 societăţi comerciale, prin emiterea de bilete la ordin fără acoperire, iar la momentul scadenţei folosindu-se de manopere dolozive, a cauzat un prejudiciu de 67.996.815 lei faţă de SC L.P.C. SRL Câmpulung Moldovenesc, SC M. SRL Suceava, SC B. SA, SC Z. SRL şi SC R.P.C. SRL Răuceşti, judeţul Neamţ.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 6019 din 12 iunie 2000 şi acest dosar a fost conexat la dosarul nr. 8749/1999 al aceluiaşi tribunal.

În urma schimbărilor de încadrare juridică şi conexării dispuse în cauză s-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului este de: infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.; art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.; art. 215 alin. (3) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

Starea de fapt, vizează sesizarea instanţelor cu rechizitoriile nr. 522/P/1999, 103/P/1999, 779/P/1999 şi 125/P/2000, referitoare la activitatea materială, desfăşurată de către inculpat pe perioada arătată, astfel că acesta, acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin inducerea în eroare a societăţilor comerciale arătate, de la care a ridicat mărfuri, neachitând contravaloarea acestora şi emiţând file C.E.C. sau bilete la ordin pentru care nu avea disponibil în cont, sau la termenul fixat contul său nu era alimentat şi constituie o singură infracţiune de înşelăciune în formă agravantă, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. şi continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în condiţiile legii mai favorabile, respectiv art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), schimbându-se deci încadrarea juridică într-o singură infracţiune, cea menţionată, texte de lege, în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-a mai reţinut că, inculpatul a comis şi infracţiunile de exercitarea unei profesii fără autorizaţie, prevăzută de art. 281 C. pen. şi de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea 87/1994, pentru care s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat la pedepse de o lună închisoare şi de 2 ani închisoare.

Faţă de fişa de cazier a inculpatului, din conţinutul căreia rezultă că prin sentinţa penală nr. 103/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, acesta a fost condamnat la pedepse de un an închisoare, pentru art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi de 8 luni închisoare, pentru art. 13 din Legea 87/1994, iar prin sentinţa penală nr. 587 din 29 septembrie 1998 la 6 luni închisoare, pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994, s-a reţinut starea de recidivă.

Pedepsele de un an închisoare şi de 8 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală 103/1998, au fost contopite şi s-a dispus prin aceasta, aplicarea art. 81 C. pen.

Faţă de dispoziţiile art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sus-menţionata sentinţă şi s-au descontopit pedepsele, fiind repuse în individualitatea lor şi în temeiul art. 33, art. 34, art. 36 şi art. 39 C. pen., au fost contopite toate pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, faptele fiind concurente.

La individualizarea pedepselor, s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedepsele aplicate prin sentinţa de faţă, au fost contopite cu cele aplicate prin sentinţele penale 103 şi 587, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-a menţionat că latura civilă a cauzei a fost soluţionată în raport de dispoziţiile înscrise în art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cum şi de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile, către părţile civile în limita sumelor menţionate în prima parte a considerentelor deciziei şi justificate cu actele de la dosar.

Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat şi, Curtea de Apel Suceava a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, prin Decizia penală nr. 84 din 17 martie 2003, pe considerent că este lovită de nulitate, inculpatului apelant, neasigurându-i-se apărarea, caz de nulitate, prevăzut de art. 197 alin. (2) C. pen.

În fond, după casarea cu trimitere, Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 191 din 25 iunie 2003, l-a condamnat pe inculpat la aceeaşi pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, prin schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune în formă calificată şi continuată, cu reţinerea legii mai favorabile.

De altfel, dispozitivul sentinţei penale nr. 191 din 25 iunie 2003, este identic cu cel al sentinţei penale nr. 282 din 18 decembrie 2002 şi ca atare nu se mai impune a fi reprodus.

În această sentinţă, instanţa a reţinut aşa cum s-a menţionat, nu numai condamnarea inculpatului la pedepse identice şi care au fost contopite, rezultând o pedeapsă pe care o va executa inculpatul de 4 ani şi 6 luni închisoare, contopindu-se şi pedepsele aplicate prin sentinţele penale 103/1998 şi 587/1998, pronunţate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, dar şi s-a anulat potrivit art. 85 C. pen., suspendarea condiţionată vizând pedeapsa rezultată de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală 103/1998.

De asemenea, latura civilă a fost soluţionată în baza aceloraşi texte de lege şi obligat inculpatul în limita aceloraşi sume către părţile civile şi precizate în dispozitivul sentinţei penale nr. 282/2002.

Această sentinţă a fost atacată cu apel potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., tot de către inculpat, pe considerent că este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, fiind condamnat pentru fapte care nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, făcând referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., în sensul că biletele la ordin nu constituie mijloace de plată şi ele nu pot fi socotite ca mijloace frauduloase, astfel că greşit a fost condamnat, solicitând achitarea.

De asemenea, nu sunt îndeplinite nici elementele constitutive ale celorlalte infracţiuni, respectiv, art. 281 C. pen. şi art. 12 din Legea 87/1994 şi ca atare se impune achitarea sa de orice penalitate şi cu privire la acestea.

Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a examinat apelul declarat de inculpat în raport de motivele invocate, de actele şi dovezile de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 22 din 19 ianuarie 2004, a respins apelul ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.

În considerentele deciziei s-a menţionat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum şi a răspunderii penale prin durata pedepsei aplicate şi modalitatea de executare.

S-a mai arătat că potrivit lucrărilor de la dosar, criticile invocate nu se regăsesc în probatoriul de la dosar şi că inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţii unice de a-şi înşela partenerii, cu care a avut contact în relaţiile sale comerciale, folosindu-se de mijloace frauduloase şi amăgindu-i, dându-le în prima fază senzaţia că este un partener serios şi onest.

În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care în motivele scrise, cum şi cu ocazia susţinerilor orale, a formulat critici care ar constitui motive de casare, înscrise la punctele 12, 13, 14, 17 şi 171 de la art. 3859 C. proc. pen.

Într-un prin motiv, s-a arătat că în mod greşit a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., prin emiterea a două file C.E.C. şi a mai multe bilete la ordin, cu care a garantat executarea unor obligaţii comerciale, deoarece în raport de împrejurările şi condiţiile în care au fost săvârşite aceste fapte, ele nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a dezvoltat acest motiv de recurs, arătându-se că voinţa legiuitorului, referitor la textul încriminator al infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., vizează numai C.E.C. - urile ca titlu de credit, excluzând alte mijloace de plată, în speţă, biletul la ordin.

Fapta sa, vizând emiterea biletelor la ordin, nu ar constitui elementele infracţiunii de înşelăciune, ci ale Legii nr. 59/1934, art. 84 alin. (1) pct. 3, cu modificările survenite şi ca arate se impune schimbarea încadrării juridice.

Un alt motiv, se referă la faptul că, în mod greşit a fost condamnat, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 281 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, neavizarea autorizaţiei nu presupune comiterea acestei infracţiuni.

O altă critică, se referă la greşita condamnare a sa pentru comiterea infracţiunii, prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994 pe considerent că, simpla neplată a obligaţiilor fiscale nu poate fi considerată infracţiune de evaziune fiscală.

Ultima critică şi subsidiară, vizează greşita individualizare a pedepsei ca durată şi modalitate de executare, pe motiv că nu au fost interpretate corect prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele şi de datele sale personale, contând în aceea că are în întreţinere 3 copii minori şi că sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins printr-o pedeapsă mai mică, iar ca modalitate de executare prevederile art. 81 sau art. 861 C. pen.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei şi înlăturarea aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie potrivit criticilor invocate.

Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele şi dovezile de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de care înscrise la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este fondat, însă pentru alte motive decât cele arătate de recurentul inculpat.

Constituie infracţiunea de înşelăciune, şi prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

La aliniatul 2 se stipulează că „înşelăciunea săvârşită prin folosiri de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, constituie forma agravantă a infracţiunii de înşelăciune".

La aliniatul 3 se arată că o altă formă agravantă a infracţiunii de înşelăciune o constituie inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

În aliniatul 4, legiuitorul dă o formă agravantă infracţiunii de înşelăciune în condiţiile emiterii unui C.E.C. asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage după emitere provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plătii înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat şi prevăzut la alin. (1) şi dată s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. - ului.

Au fost descrise elementele materiale ale infracţiunii de înşelăciune identic cum au fost prevăzute de legiuitor, pentru a analiza dacă activitatea desfăşurată de inculpat întruneşte elementele constitutive ale vreuneia din formele infracţiunii de înşelăciune şi înscrise în articolele 215 alin. (1) şi (4) C. pen., sau fapta sa, nu întruneşte elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, avându-se în vedere primul motiv de recurs.

Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune reglementate în alin. (3) şi (4) ale art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), trebuie dovedite alături de elementele specifice toate condiţiile generale ale infracţiunii de înşelăciune, astfel cum sunt determinate în aliniatele 1 şi 2.

Pe fondul activităţii materiale desfăşurate de inculpat, care a emis 2 bilete C.E.C., cunoscând că nu are disponibil în cont, după care a emis mai multe bilete la ordin în vederea garantării produselor ridicate de la partenerii de afaceri şi cărora le-a cauzat o pagubă totală în sumă de 639.810.967 lei, aşa cum s-a menţionat în considerentele deciziei şi reţinut de către instanţă, acoperindu-se numai suma de 44.500.600 lei, folosindu-se de manopere de inducere în eroare prin comportament şi folosirea de titluri de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă calificată şi continuată, atât din punct de vedere al elementului material cât şi din punct de vedere al intenţiei.

Vasta activitate materială desfăşurată de inculpat, pe parcursul a 2 ani de zile, în condiţiile în care a mai suferit condamnări pentru infracţiuni similare, respectiv înşelăciune şi care constituie primul termen al recidivei, că în calitate de administrator al A.F.C. a avut reprezentarea înşelării partenerilor de afaceri şi cauzarea de prejudicii, întrucât cunoştea că are o datorie de 300.000.000 lei, iar după ce se aproviziona cu produse pe care le vindea de multe ori în aceeaşi zi, în loc să-şi achite mărfurile, sau să-şi mărească contul, banii îi folosea în interes propriu, de cele mai multe ori pentru practicarea jocurilor de noroc.

Deci, faţă de starea de fapt, cum corect a fost reţinută de către instanţe, inculpatul a comis infracţiunea de înşelăciune în formă agravantă şi prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., constând în aceea că a emis 2 file C.E.C. cunoscând că nu are disponibil în cont, iar când s-au sesizat reprezentanţii societăţilor furnizoare şi i s-a aplicat interdicţie bancară, acesta a continuat să emită, atât file C.E.C. cât şi bilete la ordin, cu care garanta produsele cumpărate deşi la termenele stipulate conturile sale nu numai că nu erau alimentate, dar nici nu aveau disponibil.

Ca atare, având reprezentarea activităţii materiale desfăşurată, în sensul de a emite titluri pentru mărfurile ridicate, deşi cunoştea că nu are disponibil în cont şi nici că-l poate alimenta, banii folosindu-i în interes personal sau pentru jocuri de noroc, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă calificată prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Nu se poate disocia activitatea desfăşurată de inculpat, vizând emiterea C.E.C. - urilor de cea a biletelor la ordin în condiţiile în care inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţiuni infracţionale unice, prin inducerea în eroare a conducerii societăţilor, cărora le-a cauzat prejudicii semnificative şi din care nu a achitat decât o mică parte.

În consecinţă, critica invocată nu este întemeiată, întrucât inculpatul a acţionat cu intenţie în comiterea acestei infracţiuni şi în baza unei rezoluţii unice, astfel că, se va înlătura motivul de recurs atât din punct de vedere a schimbării încadrării juridice cât şi a achitării.

Şi critica referitoare la greşita condamnare a sa, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, pe considerent că simpla neplată a obligaţiilor fiscale nu constituie această infracţiune, se constată că este neîntemeiată.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 87/1994, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligaţia înregistrării, în scopul obţinerii de venituri.

Inculpatul a intrat în relaţii comerciale cu reprezentanţii părţilor civile, care au suferit prejudiciul, deci nu se poate vorbi de faptul că el nu a desfăşurat activitate economică şi nu a obţinut profit.

Elementul material al acestei infracţiuni îl constituie tocmai nedeclararea a acestor venituri impozabile, pe care legiuitorul le sancţionează în mod imperativ în textul de lege menţionat mai sus.

Fiind deci întrunite ambele elemente, atât din punct de vedere material cât şi subiectiv şi acest motiv de recurs se va înlătura.

Referitor la achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen., se constată că este de asemenea neîntemeiată întrucât, A.F.C. nu era autorizată, şi deci nu putea desfăşura activităţi în conformitate cu prevederile legii.

Ultimul motiv de recurs invocat, vizează greşita individualizare a pedepsei ca durată şi modalitate de executare.

Instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei, fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni, împrejurările şi modul în care au fost comise şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi datele personale care este recidivist şi persistă în comiterea de fapte cu un pericol social ridicat.

Ca atare, nu se justifică reducerea pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare, pedeapsa pe care urmează să o execute nu este o pedeapsă mare, exagerată, fiind orientată către limita minimă prevăzută de lege, ea reflectând gravitatea faptelor, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Recursul este fondat în legătură cu faptul că, în mod greşit s-a reţinut starea de recidivă post condamnatorie cu privire la infracţiunea, prevăzută de art. 281 C. pen.

Potrivit art. 37 lit. a) C. proc. pen., constituie recidivă post condamnatorie situaţia în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru cea de a doua infracţiunea este închisoarea mai mare de un an.

Infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen., are ca limită de pedeapsă de la o lună la un an închisoare.

Ca atare, în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului ca fiind comisă infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen., în stare de recidivă condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

În consecinţă, se va admite recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 22 din 19 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

Se va casa Decizia în totalitate şi în parte sentinţa penală nr. 191 din 25 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Suceava numai cu privire la greşita încadrare juridică a faptei, în dispoziţiile art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Se va înlătură aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare, stabilită în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi cea de 4 ani şi 6 luni închisoare, stabilită în temeiul art. 36 C. pen.

Se va înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele de o lună închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o lună închisoare.

Conform art. 39 alin. (1) C. pen., se va contopeşti pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pedeapsa de 4 ani şi 6 luni stabilită, conform art. 36 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopeşti pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor cu pedeapsa de o lună închisoare, aplicată pentru art. 281 C. pen., urmând ca în final inculpatul C.U. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul C.U., împotriva deciziei penale nr. 22 din 19 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

Casează Decizia în totalitate şi în parte sentinţa penală nr. 191 din 25 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Suceava numai cu privire la greşita încadrare juridică a faptei, în dispoziţiile art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare, stabilită în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi cea de 4 ani şi 6 luni închisoare, stabilită în temeiul art. 36 C. pen.

Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele de o lună închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o lună închisoare.

Conform art. 39 alin. (1) C. pen., contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pedeapsa de 4 ani şi 6 luni stabilită, conform art. 36 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, cu pedeapsa de o lună închisoare, aplicată pentru art. 281 C. pen., urmând ca în final inculpatul C.U. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 6251/2004. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs...  ICCJ. Decizia nr. 6363/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6275/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs