ICCJ. Decizia nr. 6244/2004. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6244/2004
Dosar nr. 5643/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 887 din data de 29 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2221/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul I.J.
Acesta a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a reţinut în raport de probele administrate în cauză, că nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, apărute după începerea executării pedepsei care să aibă consecinţe grave pentru familia condamnatului.
S-a reţinut din referatul de anchetă socială că petentul este căsătorit, are un copil minor în vârstă de un an, ambii aflându-se în întreţinerea tatălui condamnatului, care este asociat unic la o societate comercială, iar locuinţa este proprietatea acestuia.
Instanţa a apreciat că familia condamnatului are asigurată o locuinţă corespunzătoare şi nu se confruntă cu împrejurări speciale care să reclame prezenţa petentului în libertate.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 622/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Condamnatul a formulat recurs, solicitând admiterea cererii sale de întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Ambele hotărâri, prin care cererea petentului a fost respinsă, sunt legale şi temeinice, aprecierile acestora în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., fiind concordante cu probele administrate în cauză.
Faptul că veniturile familiei condamnatului sunt asigurate numai de o singură persoană, cu toate că ceilalţi membri sunt apţi de muncă, nu constituie o împrejurare specială care să atragă consecinţe grave pentru familia respectivă.
Pe de altă parte, liberarea condamnatului pe o perioadă scurtă, de maxim 3 luni, astfel cum prevede legea, nu ar fi de natură să îmbunătăţească situaţia materială a familiei.
Astfel fiind, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.J. împotriva deciziei penale nr. 622/ A din 24 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6240/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 6251/2004. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs... → |
---|