ICCJ. Decizia nr. 1143/2004. Penal. Art.215 alin.4,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1143/2004
Dosar nr. 5243/2003
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Având în vedere lucrările din dosar constată următoarele:
Tribunalul Harghita, prin sentinţa penală nr. 113 din 22 aprilie 2003, a condamnat pe inculpata I.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi două luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) şi uz de fals, prevăzută de art. 291, ambele cu aplicarea art. 74 şi art. 75 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c).
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere de la 5 septembrie 2002.
S-a dispus anularea cărţii de identitate false, seria R.I. nr. 102812 şi a şapte file emise de C.E.C. Bucureşti.
Inculpata a fost obligată la 4.488.228.377 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă SC C. SA Gălăuţaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În baza unei înţelegeri prealabile, intervenită între inculpatele I.I. şi B.C.M., ultima a cumpărat, în luna noiembrie 2001, de la B.O. din Bucureşti, părţile sociale ale SC T.P.I. SRL, vânzătoarea fiind asociat unic al societăţii comerciale menţionate.
Pentru realizarea acestei cesiuni, numita B.C.M. s-a prezentat cu o carte de identitate falsă, sub numele de P.E., iar această cesiune de părţi sociale deşi a operat în fapt, nu a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti. În baza acestui contract de cesiune, numita B.C.M. a deschis un cont bancar şi a ridicat un carnet de C.E.C. de la filiala C.E.C. Păcii, Militari Bucureşti. Aceste acte au intrat apoi în posesia inculpatei care, folosindu-se de un act de identitate fals, pe numele B.O., s-a prezentat ca fiind administrator al SC T. SRL, societate comercială prosperă.
La începutul lunii ianuarie 2002, inculpata I.I. l-a cunoscut pe martorul M.F. care i-a intermediat relaţia cu T.M., administrator al unei societăţi comerciale care avea relaţii contractuale cu partea vătămată SC C. Gălăuţaşi.
T.M. fiind convins de inculpată că societatea sa prezintă credibilitate, a însoţit-o la Gălăuţaşi prezentând-o conducerii SC C. SA.
La sediul părţii vătămate, inculpata s-a prezentat sub numele de B.O. şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 511 din 20 februarie 2002, în care s-a stipulat ca modalitate de plată a mărfii emiterea de C.E.C. - uri la 60 de zile de la ridicarea mărfii, cu plata săptămânală a sumei de 200 milioane lei astfel că, în acest mod, la scurgerea a 60 de zile de la ridicarea mărfii, plata să fie integral făcută.
Pentru achitarea mărfii de la partea vătămată, inculpata a emis un număr de 7 file C.E.C. - în alb, pe care le-a semnat şi a aplicat ştampila firmei SC T. SRL. În cursul derulării contractului, inculpata l-a împuternicit pe martorul T.M. să o reprezinte la furnizor şi să asigure mijloace de transport, urmând ca la destinaţie marfa să fie preluată de inculpată, care asigura plata transportului, depozitarea şi valorificarea acesteia.
În intervalul de timp cuprins între 21 - 28 februarie 2002, partea vătămată SC C. SA a livrat SC T. SRL cantitatea de 600 mc placaj fag în valoare de 6.754.646.860 lei, plata fiind garantată cu filele C.E.C. emise de inculpată.
După primele livrări, inculpata a achitat în numerar 200 milioane lei, iar după terminarea livrărilor, când plata a ajuns la scadenţă, partea vătămată a introdus în bancă pentru denotare filele C.E.C. emise de inculpată şi care au fost ulterior completate. După efectuarea acestui demers, s-a constatat că SC T.P.i. SRL era declarată în interdicţie bancară de a emite C.E.C. - uri pe perioada 8 - 12 aprilie 2002 şi anterior în perioada 3 februarie 1997 – aprilie 2002.
Din placajul de fag livrat, o cantitate a rămas nevalorificată, fiind indisponibilizată şi pusă la dispoziţia părţii vătămate.
Partea vătămată a recuperat din prejudiciul încercat suma de 250 milioane lei şi, în natură, marfă în valoare de 2.061.417.703 lei, pentru recuperarea întregului prejudiciu instituindu-se un sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatei.
S-a mai reţinut că deşi identificarea inculpatei a fost îngreunată de faptul că ea se folosea de acte de identitate false, în faţa instanţei, cu ocazia audierii, a recunoscut sincer comiterea infracţiunilor, relatând modul în care a conceput şi realizat activitatea infracţională.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 176/ A din 29 octombrie 2003, a admis apelul declarat de partea civilă SC C. SA Gălăuţaşi şi a majorat despăgubirile civile la care a fost obligată inculpata de la 4.488.228.377 lei la 5.708.855.320 lei, în această sumă fiind incluse şi penalităţile de întârziere în plata preţului aşa cum au fost stabilite prin contract.
Totodată, a respins ca nefondat apelul inculpatei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1), pct. 6, 171, 12, 14, şi 18 C. proc. pen.
S-a susţinut astfel că inculpata nu a fost asistată de un avocat când a dat primele declaraţii şi a fost dispusă arestarea sa preventivă, că o mare parte din prejudiciu a fost recuperat, iar o parte din placaj a fost folosit de alte societăţi, aşa încât ceea ce constituie prejudiciu efectiv se situează sub 2 miliarde lei şi că pedepsele aplicate sunt mult prea severe.
A solicitat inculpata să-i fie admis recursul, să se caseze hotărârile pronunţate şi să se restituie cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale în condiţiile legii, să fie schimbată încadrarea juridică în infracţiunea de înşelăciune prevăzută la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi să se reducă substanţial pedeapsa aplicată pentru această faptă.
Recursul inculpatei nu este întemeiat.
Din actele dosarului rezultă că inculpata a fost audiată pentru prima oară la data de 5 septembrie 2002 când de altfel a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa, dispunându-se şi reţinerea şi arestarea preventivă.
Începând cu aceiaşi dată ea a fost asistată de avocatul M.D., desemnat din oficiu, conform împuternicirii avocaţiale.
Acelaşi avocat a asigurat apărarea inculpatei şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, numele său fiind menţionat de altfel pe toate declaraţiile date de inculpată. Mai mult, aceste declaraţii au fost semnate de avocat cu excepţia celei în care este numai menţionat numele său.
Această omisiune nu constituie însă o nulitate absolută în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen., de natură a atrage refacerea urmăririi penale, în sensul invocat de inculpată abia în căile de atac (apel şi recurs).
Referitor la infracţiunea de înşelăciune se constată că inculpata, folosind un nume fals şi o carte de identitate care nu-i aparţinea, a indus în eroare pe reprezentanţii părţii civile, încheind cu aceştia un contract de vânzare cumpărare pentru mărfuri în valoare de 6.754.646.680 lei. Pentru a întări convingerea cu privire la seriozitatea afacerii încheiate, inculpata a emis şi 7 file C.E.C. pe care le-a semnat şi parafat deşi ştia că societatea sa se afla în interdicţie bancară de a emite astfel de instrumente de plată, datorită lipsei totale de disponibil bănesc în contul bancar.
În alte cuvinte, folosind nume mincinoase şi mijloace frauduloase, inculpata a indus în eroare pe reprezentanţii SC C. SA Gălăuţaşi, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă, în scopul obţinerii unui folos material injust şi pricinuind o pagubă la nivelul sumei menţionate în contractul încheiat în împrejurările menţionate.
Cum infracţiunea de înşelăciune s-a consumat în momentul în care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare şi s-a livrat marfa conform acestui contract, încadrarea juridică stabilită de instanţe este corectă, deoarece prejudiciul cauzat prin infracţiune se situează cu mult peste valoarea de 2 miliarde lei, ceea ce reprezintă consecinţe deosebit de grave, în sensul alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Pedeapsa aplicată pentru această faptă, situată sub minimul special prevăzut de lege (6 ani închisoare, minimul special fiind de 10 ani închisoare), prin recunoaşterea unor circumstanţe atenuante personale, reprezintă o justă individualizare a sancţiunii penale, făcută în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat, aceasta urmând să fie obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce la zi timpul reţinerii şi al arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata I.I. împotriva deciziei nr. 176 din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 septembrie 2002, la zi.
Obligă pe inculpată să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6363/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1241/2004. Penal → |
|---|
