ICCJ. Decizia nr. 6387/2004. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6387/2004
Dosar nr. 4492/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 601 din 6 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare.
Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, prevenţia de la 9 iulie 2003, la zi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpata A.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare.
A aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 9 iulie 2003 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatei, conform art. 350 C. proc. pen.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat cantitatea de 3,09 grame heroină, cântarul electronic, foarfeca şi placa de gresie folosite de inculpaţi la porţionarea dozelor de heroină.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpata A.V. suma de 900.000 lei.
În baza art. 444 C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpaţi şi martorii B.C., B.I., D.C. şi I.T., a celorlalte sume de bani ridicate de organele de poliţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 8 iulie 2003, inculpata A.V. a vândut martorului C.F. trei doze de heroină, iar cu ocazia percheziţiei în locuinţa celor doi inculpaţi a fost găsită heroină, o parte din aceasta fiind deţinută de inculpatul B.G. în vederea consumului propriu.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi caseta cu materialul filmat, de marcare a sumei de 900.000 lei, folosită de martor pentru achiziţionarea a 3 doze de heroină, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor T.O., B.C., B.V., B.I., R.Ş., precum şi declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, inculpatul B.G. a recunoscut că este consumator de droguri, iar cantitatea găsită în locuinţa sa, fiind destinată consumului propriu, negând că el sau inculpata A.V. s-ar ocupa cu vânzarea de stupefiante.
În faţa instanţei, inculpatul a mai declarat că banii folosiţi pentru flagrant au fost introduşi de către poliţiştii care au efectuat percheziţia în borseta sa.
Fiind audiată în faza de urmărire penală inculpata A.V. a declarat iniţial că nu-l cunoaşte pe martorul C.F. şi că nu a vândut niciodată heroină, pentru ca ulterior să recunoască ca a cumpărat heroină pentru consum propriu şi a vândut 3 doze martorului pentru suma de 900.000 lei, dar fără să-i spună lui B.G.
În cadrul cercetării judecătoreşti, inculpata a susţinut că drogurile găsite în locuinţa sa le avea pentru consumul propriu, iar banii folosiţi în flagrant au fost găsiţi asupra unui nepot al său ce se afla în curte.
Apelurile declarate de inculpaţii A.V. şi B.G. împotriva sentinţei penale nr. 601/2004 au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care prin Decizia nr. 474/ A din 23 iunie 2004 a reţinut că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, solicitând redozarea pedepselor prin reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., arătând că au recunoscut săvârşirea faptelor, nu au antecedente penale, au avut o conduită bună şi au 3 minori în întreţinere, cu menţinerea pentru inculpatul B.G. a dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Inculpata A.V. a arătat că recunoaşte şi săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
Recursurile sunt nefondate.
Verificând Decizia atacată, atât sub aspectul invocat de inculpaţi, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, raportat la modalitatea de săvârşire, la urmarea produsă, la recrudescenţa deosebită a infracţiunilor de acest gen, la atitudinea nesinceră şi oscilantă a inculpaţilor; circumstanţele personale ale acestora, faptul că inculpaţii sunt fără antecedente penale şi au împreună trei minori în întreţinere, nu sunt de natură a determina recunoaşterea unor circumstanţe atenuante, astfel încât se constată că pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune redozarea acestora, fiind îndeplinite în acest fel dispoziţiile art. 52 C. pen.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.V. şi B.G. împotriva deciziei penale nr. 474/ A din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei A.V., timpul arestării preventive de la 9 iulie 2003 la 30 noiembrie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6386/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6390/2004. Penal. Art.209 c.pen. Recurs → |
|---|
