ICCJ. Decizia nr. 6423/2004. Penal. Art.268/28 c.pen.ant. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6423/2004
Dosar nr. 5407/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 5 martie 1964, Tribunalul Popular al Raionului 30 Decembrie Bucureşti a condamnat pe inculpata D.F. la un an închisoare, pentru infracţiunea de deţinere ilegală de metale preţioase, prevăzută de art. 26828 lit. a) alin. (1) C. pen. anterior.
În baza art. 80 pct. 3 din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea a 36 monede din aur, iar, conform art. 26 pct. 5 alin. (3) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea parţială a averii inculpatei, constând în obiectele din aur prevăzute în procesul – verbal din 27 ianuarie 1964 şi inventarul întocmit de D.M.R.B. nr. 13025 din 7 februarie 1964.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpata a deţinut, contrar dispoziţiilor legale, 36 monede din aur.
Tribunalul Capitalei, Colegiul II Penal, prin Decizia nr. 1078/1964, a admis recursul inculpatei şi a redus pedeapsa, de la un an la 4 luni închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Ulterior, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 837/1964, pedeapsa privativă de 4 luni închisoare a fost comutată în pedeapsa pecuniară de 300 lei amendă corecţională, prevăzută de art. 52 C. pen. anterior.
Procurorul general a declarat recurs în anulare, împotriva acestor hotărâri, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 27 septembrie 2004.
În esenţă, procurorul general a solicitat casarea hotărârilor sus-menţionate şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei şi înlăturarea măsurii confiscării parţiale a averii.
Motivând recursul în anulare, procurorul general a arătat că textul art. 26828 lit. a) C. pen. anterior, era în contradicţie cu Constituţia României în vigoare la data adoptării acestui text, pentru că, prin prevederile sale, contravenea textelor Constituţiei din 1923, repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1849/1944, Constituţiei din 1948 şi Constituţiei din 1952, care protejau proprietatea particulară, agonisită prin muncă şi economisire, asupra veniturilor şi economiilor, asupra casei de locuit, asupra obiectelor casnice şi de uz personal.
Totodată, s-a argumentat că textul incriminator sus-menţionat contravenea şi art. 17 din D.U.D.O., adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U., care a statuat că orice persoană are dreptul la proprietate şi că nimeni nu poate fi lipsit, în mod arbitrar, de proprietatea sa.
Recursul în anulare este fondat.
Din conţinutul hotărârilor judecătoreşti atacate şi din actele anexate recursului în anulare, rezultă că, într-adevăr, inculpata D.F., împreună cu soţul său, medic stomatolog, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/1947, au achiziţionat cele 36 de monede din aur confiscate, din veniturile realizate prin muncă.
Or, aşa fiind, se constată că în raport de argumentele prezentate în recursul în anulare, care sunt corecte, fapta de a nu preda, ceda ori declara cele 36 de monede din aur nu putea fi considerată infracţiune.
Drept urmare, se va admite recursul în anulare şi se vor casa hotărârile atacate, privitor la greşita condamnare a inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26828 lit. a) alin. (1) C. pen. anterior, la măsura de siguranţă a confiscării şi la pedeapsa complementară a confiscării parţiale a averii inculpatului şi, în consecinţă, se va dispune achitarea acesteia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi înlăturarea dispoziţiilor art. 80 C. pen. anterior, referitoare la confiscarea obiectelor corp delict şi a art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen., privitoare la confiscarea parţială a averii inculpatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 184 din 5 martie 1964a fostului Tribunal Popular al Raionului 30 Decembrie Bucureşti şi deciziei penale nr. 1078/1964 a fostului Tribunal al Capitalei Colegiul II, privind pe inculpata D.F.
Casează hotărârile atacate cu privire la greşita condamnare a inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26828 a alin. (1) C. pen. anterior şi la măsura de siguranţă a confiscării şi a pedepsei complementare a confiscării averii parţiale inculpatei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata D.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26828 a alin. (1) C. pen. anterior.
Înlătură dispoziţiile art. 80 C. pen. anterior, referitoare la confiscarea obiectelor corp delict şi ale art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen., privind confiscarea parţială a averii personale a inculpatei.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6419/2004. Penal. Legea nr.26/1996. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6474/2004. Penal. Conflict competenţă.... → |
|---|
