ICCJ. Decizia nr. 6459/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 55 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Covasna, a fost condamnat inculpatul D.E., la pedepsele de: 2 ani închisoare și un an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și la două pedepse de câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de privire de foloase necuvenite, prevăzute de art. 256 C. pen., raportat la art. 5 și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 256 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, dispunându-se executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele, de 2 ani închisoare și un an pedeapsă complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 3 mai 2004 și a arestării preventive din 6 mai 2004 până la 3 iunie 2004 și apoi din 3 iunie 2004 până astăzi, 14 iulie 2004, menținându-se starea de arest a inculpatului.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna și anume: 1 sticlă vin Merlot Sienna de 9,75 l; un pachet cafea Arabia - 500 gr. și un pachet ceai negru ambalate împreună; una sticlă coniac Alexandrion 5 stele de 0,7 l; un pachet cafea Arabia - 500 gr.; o cutie Nescafe Brasero 100 gr.; o cutie cappucino La Festa - 10 plicuri; o cutie bomboane ciocolată cu arahide de 180 gr., produse de SC E. SA București; o ciocolată Kandia - 100 gr. produsă de SC E. SA București, toate primite cu titlu de foloase necuvenite de către inculpat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul D.E., în calitate de controlor vamal, funcție de execuție, a pretins și primit de la martorul denunțător L.J. suma de 300 Euro, pentru a-i întocmi documentația vamală aferentă unui import de mărfuri din 30 aprilie 2004. Totodată, același inculpat, la data de 3 mai 2004, după ce a îndeplinit formalitățile vamale la două persoane neidentificate a primit de la acestea mai multe bunuri în valoare de aproximativ 455.000 lei respectiv 270.000 lei, deci în total 725.000 lei.
împotriva acestei sentințe au declarat apel P.N.A. - Serviciul Anticorupție Brașov și inculpatul D.E.
P.N.A. - Serviciul Anticorupție Brașov a criticat hotărârea pentru temeinicie în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice și neaplicarea art. 64 lit. c) C. pen., cât și pentru nelegalitate, privind temeiul juridic al confiscării, obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 100 Euro, nemenținerea art. 71 C. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) și aplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, privind publicarea hotărârii pronunțate într-un ziar local.
în dezvoltarea motivelor de apel se arată că inculpatul îndeplinea funcția de controlor vamal în cadrul Biroului Vamal Sf. Gheorghe, efectuând operațiuni vamale și având printre atribuții și pe aceea de "efectuare a controlului fizice" fiind îndeplinite astfel prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. (funcționar cu atribuții de constatare a contravențiilor).
Referitor la aplicarea art. 64 lit. c) C. pen., se arată că aceasta este impusă de împrejurarea că inculpatul s-a folosit de funcția pe care o îndeplinea, în vederea săvârșirii infracțiunilor.
Cu privire la temeiul juridic al confiscării sau al restituirii se arată că acesta este art. 19 din Legea nr. 78/2000. întrucât suma de 100 Euro a fost pusă la dispoziția martorului denunțător de P.N.A. - Serviciul Anticorupție Brașov și acestei instituții trebuia să i se restituie.
Inculpatul D.E. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în urma rejudecării, în principal, achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., sau 861 C. pen.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 304/ A din 31 august 2004, a admis apelul declarat de P.N.A. - Serviciul Anticorupție Brașov împotriva sentinței penale nr. 55 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Covasna pe care o desființează sub aspectul neaplicării prevederilor art. 64 lit. c) C. pen., art. 19 și 30 din Legea nr. 78/2000 și al confiscării speciale a sumei de 100 Euro.
Rejudecând cauza în aceste limite,
Adaugă la pedeapsa complimentară aplicată inculpatului D.E. și interzicerea dreptului de a ocupa funcția de controlor vamal, prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
Adaugă la temeiul juridic al confiscării speciale a bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunilor de primire de foloase necuvenite, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000.
în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 dispune restituirea către Serviciul Anticorupție Brașov a sumei de 200 Euro aflată la Casa de Valori a Tribunalului Covasna, precum și a sumei de 100 Euro, de către inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
în baza art. 30 din Legea nr. 78/2000, dispune publicarea hotărârii în ziarul național A.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Adaugă la durata prevenției timpul scurs din 14 iulie 2004 până în 31 august 2004 și menține arestarea preventivă a inculpatului.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.E. împotriva aceleiași sentințe.
Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, atât parchetul cât și inculpatul.
Prin recursul declarat de parchet, se critică hotărârea instanței de apel, pentru eronata apreciere a probelor, datorită cărui fapt, total nejustificat și nelegal s-a menținut încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită, astfel după cum a stabilit-o instanța de fond. întreg probatoriul cauzei impune a se reține că infracțiunea de luare de mită, s-a comis în condițiile alin. (2) ale art. 254 C. pen. și nu în condițiile alin. (1) ale textului enunțat, după cum nelegal au procedat ambele instanțe.
Recursul este fondat.
Examinându-se actele cauzei, privitoare la atribuțiile de serviciu ale inculpatului și care în calitatea sa, de controlor vamal, a pretins și a primit de la martorul denunțător L.J., suma de 300 Euro, pentru a-i întocmi documentația vamală, corespunzătoare importului de mărfuri efectuat, rezultă fără nici un dubiu că, inculpatul D.E. la data comiterii faptei, a îndeplinit activități de control în vamă. Se mai constată că avea și atribuții, de constatare a contravențiilor, expres menționate în fișa postului său, de controlor vamal, echivalată cu funcția de referent, conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
Pe baza acestei legi, de altfel în diferite acte oficiale interne, ambele funcții fiind menționate în paralel (spre ex. referent C.1 - controlor vamal), iar printre atribuțiile de bază ale acestora sunt:
- efectuarea operațiunilor de control și vămuire a bunurilor aparținând persoanelor fizice sau a bunurilor la import,
- constată contravențiile vamale și întocmește acte de constatare, precum și procese-verbale de contravenție.
Acești funcționari vamali se mai constată că au dreptul, să aplice și sancțiunile corespunzătoare faptelor care constituie contravenții la reglementările vamale, acte de altfel întocmite de inculpat și recunoscută întreaga activitate infracțională reținută în sarcina sa.
Deci, a se deosebi calitatea de referent vamal, de cea de controlor vamal, este tocmai artificiu la care au recurs eronat instanțele, primind apărarea formală a făptuitorului D.E.
în aceste condiții, instanța de fond, fără temei, a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de alin. (1) al aceluiași articol.
Cum însă, instanța de apel, cu ocazia soluționării apelului, ce este o cale devolutivă de atac, nu a corectat încadrarea juridică, după cum era legal, recursul parchetului, va fi admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
în consecință, rejudecând, după casarea ambelor hotărâri pronunțate și numai cu privire la încadrarea juridică dată infracțiunii de luare de mită, se va reține că aceasta este cea, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen.
în baza acestui text, prin menținerea circumstanțelor atenuante recunoscute justificat, în favoarea inculpatului, se va menține și pedeapsa principală în cuantumul stabilit, de 2 ani închisoare.
Trecând la verificarea recursului declarat de inculpat și prin care se solicită în principal a se vedea că nu poate fi făcut răspunzător pentru nici o infracțiune reținută în sarcină, pentru motivul că nu e dovedită latura subiectivă, el neavând intenție infracțională, se impunea achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
în subsidiar, a cerut ca pedeapsa ce i s-a aplicat, să se dispună a fi, fie, suspendată condiționat, fie, să se suspende sub supraveghere și astfel să nu mai fie privat de libertate.
Recursul este nefondat.
Probatoriul cauzei astfel după cum a fost examinat, dovedește fără dubii că, inculpatul recurent a comis fapte penale de o gravitate deosebită, profitând de atribuțiile de serviciu și pe care în loc de a le respecta, le-a încălcat.
Toate apărările formulate de către acesta de altfel au fost amplu analizate și temeinic și legal au fost înlăturate cu privire la "pretinsa lipsă de intenție", infirmate fiind tocmai de activitățile infracționale efectiv desfășurate.
Pentru aceleași considerente și cu respectarea cerințelor art. 52 C. pen., se constată că și modalitatea de executare dispusă și anume, privarea de libertate, va asigura prevenția generală, alături de reinserția socială a făptuitorului; față de care s-au recunoscut și circumstanțe atenuante, justificate de profilul socio-moral bun al acestuia, până la data comiterii acestor infracțiuni.
Astfel, cuantumul pedepsei rezultante, nu numai că nu cuprinde nici un spor de sancțiune, dar a și fost coborât sub limita minimă prevăzută pentru cea mai aspru pedepsită dintre infracțiunile comise, ca urmare a aplicării art. 74 și art. 76 C. pen. (circumstanțele atenuante).
Drept urmare, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
S-au aplicat și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6483/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6677/2004. Penal → |
|---|
