ICCJ. Decizia nr. 6471/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 118 din 6 mai 2004, Tribunalul Arad, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.A., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 81, 110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 4 ani.
A respins cererea de despăgubiri formulate de partea civilă Complexul M. Arad.
S-a reținut că inculpatul, în perioada - septembrie 2003, a sustras cărți vechi din B.M. Județean Arad, unde a avut acces urmare aprobării date de către directorul Complexului M. pentru a studia literatura de specialitate, cu referire la istorie și arheologie.
Pentru a respinge acțiunea civilă exercitată de Complexul M. Arad, instanța a reținut neîndeplinirea condițiilor art. 998 - art. 999 C. civ., cu privire la incertitudinea prejudiciului sub aspectul întinderii.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Invocând, în principal, nesoluționarea fondului cauzei și, în subsidiar, greșita individualizare a pedepsei, procurorul a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 293/ A din 6 septembrie 2004, a respins apelul, ca nefondat.
împotriva acestei din urmă hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 17, 14 și 171 C. proc. pen.
S-a susținut că instanțele au dat o greșită încadrare juridică faptelor săvârșite de inculpat, au aplicat o pedeapsă greșit individualizată și s-au pronunțat cu ignorarea dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., sub aspectul soluționării laturii civile.
Recursul este fondat:
Potrivit art. 14 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în sensul obligării acestuia la repararea pagubei pricinuite prin infracțiune.
în cauză nu s-a contestat producerea unui prejudiciu prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Drept urmare, prin nesoluționarea cauzei sub aspectul laturii civile, ca urmare a nepronunțării asupra cererii privind administrarea probei cu efectuarea unei expertize, hotărârea primei instanțe, menținută prin respingerea apelului de către instanța de control judiciar, se constată a fi supusă cazului de casare prevăzut în art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Totodată, administrarea probei cu expertiză juridică apărea ca necesară, cu privire la valoarea exemplarelor sustrase de inculpat, în vederea încadrării juridice a faptei acestuia.
în consecință, pentru considerentele ce preced, în vederea efectuării expertizei judiciare solicitate și parcurgerii efective a etapelor procesuale legal prevăzute, Curtea a admis recursul, a casat hotărârile pronunțate în cauză și a trimis dosarul primei instanțe în vederea rejudecării cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4905/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6397/2004. Penal → |
|---|
