ICCJ. Decizia nr. 6483/2004. Penal
| Comentarii |
|
La data de 16 ianuarie 2004, partea vătămată F.P.N. a formulat plângere penală, solicitând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara efectuarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a subcomisarului I.N., agentului șef adjunct C.D.N. și agentului șef adjunct C.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în procesul verbal de constatare, locul accidentului rutier din data de 14 decembrie 2002 a fost schimbat.
Prin rezoluția nr. 20/P/2004 din 26 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
în motivarea rezoluției s-a arătat că aspectele reclamate privind modificarea locului producerii accidentului au fost analizate în dosarul nr. 174/P/2003 în care, prin rezoluția din 24 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale.
Partea vătămată a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, solicitând infirmarea acesteia și punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva persoanelor menționate.
Prin rezoluția nr. 609/II/2/2004 din 19 aprilie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, procurorul ierarhic superior a apreciat că rezoluția atacată este temeinică și legală, martorii asistenți și martorii propuși de petent neconfirmând susținerile acestuia.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin sentința penală nr. 64/ PI din 2 iunie 2004, a respins plângerea formulată de partea vătămată împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ca nefondată.
Instanța de fond a reținut că în dosarul întocmit au fost audiați martori și martori asistenți, care nu au confirmat punctul de vedere al petentului.
Totodată, în cauză s-a efectuat și expertiza, la care au asistat și 2 experți recomandați de părți care, de asemenea, au infirmat susținerile petentului.
Ca atare, în raport de situația menționată, se constată că nu există elemente din care să rezulte că lucrătorii de poliție au atestat în procesul verbal de constatare împrejurări neadevărate.
împotriva hotărârii primei instanțe, partea vătămată F.P. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre competentă soluționare, invocând încălcarea dreptului la apărare.
Recursul este nefondat.
Garantarea dreptului la apărare constituie într-adevăr un principiu care, între altele, reglementează desfășurarea procesului penal, așa încât încălcarea acestui drept atrage invalidarea, în condițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., a hotărârii astfel pronunțate.
în cauză, petentul nu s-a prezentat la termenul de judecată al plângerii formulate în temeiul art. 2781C. proc. pen., pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Susținerea acestuia, privitoare la neprezentarea la termenul fixat, precum și necesitatea acordării unui alt termen în vederea angajării unui apărător, nu este confirmată de existența unei cereri formulate în acest sens, care să fi fost depusă la dosar de către petent.
Pe de altă parte, perioada cuprinsă între data primirii citației și data fixată pentru judecarea plângerii, apare ca fiind suficientă pentru încheierea unui contract de asistență juridică, așa încât o eventuală cerere care ar fi fost formulată în acest scop, fără a fi invocate împrejurări ce l-au împiedicat obiectiv pe acesta să apeleze la asistare specializată, nu relevă acele motive temeinice care să justifice admiterea acesteia și amânarea judecării cauzei, în scopul menționat.
Ca atare, sentința atacată nu este susceptibilă de critică sub acest aspect.
Pe de altă parte, examinând hotărârea atacată în temeiul art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.
în consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de partea vătămată, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6835/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6459/2004. Penal → |
|---|
