ICCJ. Decizia nr. 6484/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6484/2004
Dosar nr. 5790/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
deliberând asupra recursului declarat de petiţionarul D.M.G. împotriva sentinţei penale nr. 59, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, la 29 septembrie 2004, în dosarul nr. 1673/P/2004, constată următoarele:
Prin rezoluţia de la 17 iunie 2004, dată în dosarul nr. 209/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii D.C. şi I.D., având calitatea de judecători la Judecătoria Târgu Cărbuneşti, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea acestei rezoluţii s-a reţinut în esenţă că în cauza amintită au fost efectuate acte premergătoare ca urmare a solicitărilor lui D.M.G. formulate la 29 aprilie 2004 şi 15 iunie 2004 şi respectiv a precizărilor aceluiaşi petiţionar, conţinute într-o declaraţie dată la 27 mai 2004.
S-a menţionat, de asemenea că, în opinia petiţionarului, respectiva infracţiune ar fi fost comisă cu prilejul judecării mai multor dosare, înregistrate pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, al Tribunalului Gorj sau, după caz, al Curţii de Apel Craiova, şi care aveau ca obiect diverse procese purtate între D.M.G. şi D.E.G.
Totodată s-a relevat că inexistenţa unor „elemente de fapt prin care să se facă dovada că magistraţii judecători D.C. şi I.D. şi-ar fi încălcat atribuţiunile de serviciu prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească" în litigiile amintite „şi ca atare nu există temeiuri pentru a se solicita avizul ministrului justiţiei în vederea cercetării penale a acestora".
Plângerea făcută ulterior împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 59, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, la 29 septembrie 2004, în dosarul nr. 1673/P/2004.
În considerentele hotărârii astfel pronunţate s-a făcut o expunere a aspectelor evocate de petiţionar în sesizările adresate parchetului şi în plângerea formulată împotriva rezoluţiei date la 17 iunie 2004, în dosarul nr. 209/P/2004, conchizându-se ca „în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale", deoarece „în nici unul din cazuri nu s-a dovedit ca cei doi magistraţi şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu".
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal petiţionarul D.M.G., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 5790/2004.
În motivarea recursului au fost evocate, într-o formă nesistematizată, mai multe nemulţumiri ale petiţionarului.
O parte dintre acestea exced cadrului procesual în măsura în care D.M.G. solicită să fie casate „toate hotărârile date anterior", referindu-se în mod vădit şi la hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauze civile.
Tot în afara cadrului procesual sunt şi acuzaţiile aduse de recurent altor persoane decât cele la care se referea rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale. Sunt astfel irelevante afirmaţiile privind diverse activităţi ilicite atribuite adversarului recurentului din procesele civile menţionate, D.E.G., ori susţinerile cu caracter generic privind presupuse fraude comise împotriva sa de un notar precum şi de toţi judecătorii de la Judecătoria Târgu Cărbuneşti şi de la Curtea de Apel Craiova.
Unele dintre critici vizează totuşi, fie explicit, fie indirect, activitatea desfăşurată de intimaţii D.C. şi I.D., despre care se afirmă de pildă că în calitate de judecători ar fi încălcat o multitudine de prevederi legale ca de exemplu art. 998 şi art. 999 C. civ., art. 2481 C. pen., art. 2 din Legea nr. 92/1992 şi respectiv „Convenţia nr. 11/1998 art. 6 şi 8".
Susţinerea recurentului referitoare la sustragerea din anumite dosare a unor probe pare a-i viza, de asemenea, şi pe cei doi intimaţi.
Acest tip de aserţiuni nu pot fi primite, aşa cum corect au procedat de altfel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi respectiv instanţa de fond, deoarece nu îşi găsesc susţinerea în materialul probatoriu.
Verificând şi din oficiu sentinţa recurată, în raport cu art. 3859 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., Curtea constată că nici una dintre prevederile acestor texte de lege nu îşi găseşte incidenţa în cauza de faţă.
Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale menţionate drept temei al recursului, indiferent dacă referirea recurentului la „art. 48 alin. (1) şi (3)" vizează noua numerotare a respectivului text sau, mai probabil, vechea numerotare a art. 52 din textul modificat al legii fundamentale.
Nefiind deci fondat, recursul urmează a fi respins conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Totodată Curtea va face aplicarea art. 192 alin. (23) C. proc. pen., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.M.G. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600 000 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2004
| ← ICCJ. Decizia nr. 6480/2004. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6561/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
