ICCJ. Decizia nr. 6510/2004. Penal. Lg.284/1947. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6510/2004
Dosar nr. 5026/2004
Şedinţa publică din 6 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1458 din 6 octombrie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Galaţi s-a dispus condamnarea inculpaţilor G.V., M.G., C.A. şi C.G. la câte 5 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de deţinere ilegală de monede din aur, prevăzută de art. 2, 3 şi 14 din Decretul nr. 284/1947.
Conform art. 80 C. pen. anterior, a dispus confiscarea monedelor din aur ridicate de la cei 4 inculpaţi.
În baza art. 25 pct. 6 din acelaşi cod, a dispus confiscarea totală a averii inculpaţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, până la 10 septembrie 1959, inculpaţi G.V., M.G., C.A. şi C.G., contrar dispoziţiilor legale, au deţinut mai multe monede din aur.
Tribunalul regional Galaţi a respins recursurile declarate de inculpaţi.
Împotriva celor două hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 410 alin. (1), partea I pct. 3 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, considerându-le ca fiind pronunţate cu încălcarea legii.
Se reţine astfel că, dispoziţiile Legii nr. 284/1947 suprimă dreptul de proprietate, fiind o lege esenţialmente neconstituţionară. În atare condiţii fapta inculpaţilor de a nu preda, ceda ori declara aurul şi alte valori nu poate fi considerată infracţiune, lipsindu-i o trăsătură esenţială, aceea de a fi prevăzută de legea penală, impunându-se, pe cale de consecinţă, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 284/1947, persoanele fizice sau juridice având în proprietate aur sub orice formă, valute efective, cecuri şi ordine de plată, disponibil în conturi şi creanţe în valută străină în ţară şi străinătate erau obligaţi ca în termen de 5 zile de la publicarea legii în M. Of. să le predea B.N.R.
Aceeaşi obligaţie revenea şi celor care dobândeau astfel de valori, pe altă cale decât în baza unei autorizaţii şi după intrarea în vigoare a legii.
Nerespectarea dispoziţiilor invocate anterior era considerată infracţiune pedepsită de lege, art. 14, cu închisoarea de la 5 la 25 ani.
De asemenea, potrivit art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen. anterior, în cazul infracţiunilor săvârşite în dauna economiei naţionale, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 284/1947, putea fi aplicată pedeapsa complimentară a confiscării averii, urmând să se ţină seama de gradul de pericol social al faptei şi de persoana infractorului.
Analizând dispoziţiile legale incriminatoare se constată că acestea erau, pe de o parte în contradicţie cu Constituţia României în vigoare la data adoptării şi aplicării acestor acte normative, iar pe de altă parte erau în contradicţie şi cu D.U.D.O.
Potrivit dispoziţiilor constituţionale, art. 15, 17 din Constituţia României din 1923, s-a statuat că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea averilor, iar proprietatea este garantată.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Constituţia adoptată în anul 1948 „proprietatea particulară agonisită prin muncă şi economisire se bucură de protecţie specială", iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică pot fi făcute pe baza unei legi şi cu o justă despăgubire.
Analizând dispoziţiile art. 12 din Constituţia din 1952 rezultă că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor şi economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit şi gospodăriei auxiliare, asupra obiectelor casnice de uz personal cât şi dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale a cetăţenilor sunt ocrotite de lege.
Dispoziţiile cuprinse în Constituţie trebuiesc examinate prin prisma art. 17 din D.U.D.O. unde s-a statuat că orice persoană are dreptul la proprietate şi că nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
În atare condiţii, se observă că dispoziţiile Legii nr. 284/1947 erau menite să lipsească pe cetăţeanul român de proprietatea sa în mod abuziv, fiind neconstituţionale în raport de legea fundamentală în vigoare atât la data incriminării faptei cât şi la data condamnării inculpaţilor.
În acelaşi sens, pedeapsa complementară a confiscării averilor inculpaţilor era menită să aducă atingere dreptului de proprietate.
În cauza supusă analizei, inculpaţii din veniturile realizate prin muncă, au achiziţionat în mod licit monede din aur în scop de tezaurizare, pe care le-au ascuns.
Pentru considerentele prezentate, urmează a constata că recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este fondat, urmând a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză şi în cadrul rejudecării se va dispune achitarea inculpaţilor G.V., M.G., C.A., C.G. în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 284/1947.
Se va înlătura măsura de siguranţă a confiscării monedelor din aur respectiv pedeapsa complementară a confiscării totale a averilor inculpaţilor, măsuri dispuse în temeiul art. 80 şi art. 25 pct. 6 C. pen. anterior.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1458 din 6 octombrie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Galaţi şi deciziei penale nr. 3675 din 13 noiembrie 1959 a Tribunalului Regional Galaţi, privind pe inculpaţii G.V., M.G., C.A. şi C.G.
Casează hotărârile atacate şi în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpaţii G.V., M.G., C.A. şi C.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2, art. 3 şi art. 14 din Decretul nr. 284/1947.
Înlătură măsura de siguranţă a confiscării monedelor din aur, ridicate de la cei patru inculpaţi, dispusă în baza art. 80 C. pen. anterior şi înlătură pedeapsa complementară a confiscării totale a averilor inculpaţilor, dispusă în baza art. 25 pct. 6 C. pen. anterior.
Sumele de câte 600.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor M.G., C.A. şi C.G., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6507/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6513/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
