ICCJ. Decizia nr. 6515/2004. Penal. Contestaţie anulare. Contestaţie în anulare

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6515/2004

Dosar nr. 5018/2004

Şedinţa publică din 6 decembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 87 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Argeş, s-a dispus condamnarea inculpatei I.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.

În esenţă, s-a reţinut că inculpata a pretins şi primit de la numitul V.I.L. suma de 3.500.000 lei în scopul exercitării influenţei asupra unor organe de poliţie din Piteşti cu scopul de a-i facilita obţinerea permisului de conducere.

La câteva zile a pretins şi alte sume de bani însă denunţătorul şi bunicul său au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti pentru săvârşirea, de către inculpata I.E., a infracţiunii de trafic de influenţă.

Prin Decizia penală nr. 93/ A din 13 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, iar prin Decizia penală nr. 3152 din 19 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. 2540/2004 s-a respins, ca nefondat, recursul inculpatei I.E.

Împotriva acestei decizii, condamnata I.E. a formulat contestaţie în anulare, cerând judecarea din nou a recursului pe care l-a declarat întrucât la data judecării acestuia, procedura nu a fost îndeplinită conform legii.

Se susţine, de asemenea, că a fost în imposibilitatea de a motiva recursul întrucât la data soluţionării nu mai era în România.

Contestaţia în anulare nu este fondată.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte ca la termenul când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Ori, în cauză, din examinarea înscrisurilor existente rezultă că procedura de citare, motiv invocat de contestatoare în recurs a fost îndeplinită pentru termenul din 9 iunie 2004 când s-a soluţionat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din procesul – verbal de îndeplinire a procedurii de citare se constată că aceasta a semnat personal, fiind înserate şi datele sale de stare civilă.

În acelaşi sens, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra fondului cauzei, astfel încât nu este fondat nici motivul invocat de contestatoare întemeiat pe dispoziţiile art. 386 lit. c) C. pen.

În consecinţă, constatându-se că motivele invocate prin contestaţie nu sunt fondate, în raport cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi respinsă, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea I.E. împotriva deciziei penale nr. 3152 din 9 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă contestatoarea să plătească suma de500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6515/2004. Penal. Contestaţie anulare. Contestaţie în anulare