ICCJ. Decizia nr. 6520/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6520/2004
Dosar nr. 5923/2004
Şedinţa publică din 6 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 88/2002, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpata P.A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
La data de 12 decembrie 2003, invocând cazul prevăzut de art. 455 alin. (1) raportat la art. 453 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., condamnata P.A., aflată în Penitenciarul Rahova în executarea pedepsei menţionate, a solicitat întreruperea executării pedepsei.
În motivarea cererii, petenta a arătat că are trei copii minori, cu vârste cuprinse între 4 şi 13 ani, aflaţi în întreţinerea părinţilor condamnatei, persoane cu vârstă înaintată care nu dispun de nici un venit.
Petenta a mai arătat că atât tatăl acesteia, cât şi unul dintre copii, suferă de afecţiuni medicale grave.
În cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Crăcăoani, rezultă că petenta a avut trei copii minori, unul dintre aceştia decedând în anul 2003. Ceilalţi doi minori se află în prezent în întreţinerea fratelui condamnatei. În referat de face vorbire de condiţiile precare de existenţă, minorii locuind într-o casă bătrânească, împreună cu alte opt persoane, singura sursă de venit fiind reprezentată de ajutorul social.
Prin sentinţa nr. 1086 din 6 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală investit, prin declinarea competenţei soluţionării cauzei de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a respins cererea ca neîntemeiată.
S-a reţinut că, în sensul dispoziţiilor art. 453 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., condiţiile precare de existenţă a celor doi minori nu constituie împrejurări speciale, iar consecinţele acestora nu pot fi înlăturate prin prezenţa condamnatei în familie, pe durata a trei luni.
Pe de altă parte, faţă de cei doi minori pot fi luate măsuri de protecţie de către instituţiile abilitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 730/ A din 1 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de petentă, împotriva hotărârii instanţei de executare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că în mod legal prima instanţă a reţinut că, prin întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni, condiţiile de subzistenţă nu pot fi îndreptate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, petenta a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac exercitată, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este de reţinut că pentru asigurarea concomitent, a scopului procesual penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii de condamnare şi executarea pedepsei, apar ca fiind condiţii obligatorii.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situaţii în care instanţa investită cu cererea constată incidenţa unuia din cazurile limitativ, prevăzute de legea procesual penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
Ori, nu corespunde cerinţelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la caracterul vremelnic al situaţiei şi posibilitatea înlăturării consecinţelor grave ale acesteia, starea materială precară a familiei în întreţinerea căreia se află copii minori ai condamnatei, având caracter de anterioritate în raport cu aplicarea pedepsei în care recurenta-parte se află, constatată prin anchetă socială, lipsindu-i aceste stări, în condiţiile continuării executării pedepsei, atât legătura de cauzalitate cât şi posibilitatea înlăturării acesteia.
Drept urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea instanţei de executare de respingere a cererii petentei de întrerupere a executării pedepsei închisorii, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare, prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38315 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petenta P.A., ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta menţionată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata P.A., împotriva deciziei penale nr. 730 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta condamnată să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6716/2004. Penal. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6572/2004. Penal.. Recurs → |
|---|
