ICCJ. Decizia nr. 6572/2004. Penal.. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6572/2004
Dosar nr. 4667/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 207 din 20 mai 2004, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2004 la zi.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a constatat că partea vătămată S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat în totalitate prin restituirea în natură.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a constatat că partea vătămată I.A.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 18 ianuarie 2004, în jurul orei 16,00, aflându-se pe Aleea Ghioceilor din municipiul Bacău, inculpatul M.I. s-a hotărât să sustragă bunuri din locuinţe şi în realizarea acestui scop a pătruns în imobilul unde observând că uşa apartamentului nr. 4 nu este asigurată, a pătruns în hol, de unde a sustras o poşetă. În momentul în care părăsea imobilul a fost observat de partea vătămată S.D. care, pornind în urmărirea lui, a strigat după ajutor, alertând vecinii.
Partea vătămată I.A.D., care se deplasa împreună cu fratele său B.S.C., pe alee, către imobilul nr. 29, observând cele întâmplate, au intervenit în ajutorul părţii vătămate S.D. şi au reuşit să îl imobilizeze pe inculpat, acesta abandonând poşeta sustrasă.
Pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul, imobilizat fiind de cei doi, partea vătămată I.A.D. ţinându-l strâns cu braţele de mijloc, s-a izbit de gardul metalic din apropiere, antrenând în această mişcare şi pe partea vătămată, care a fost lovită la încheietura mâinii drepte. Inculpatul a urmărit astfel în mod direct, să o lovească pe partea vătămată, pentru ca, în acest mod să îşi poată asigura scăparea. Deşi s-a lovit, în pofida durerii, aşa cum a declarat, partea vătămată nu a slăbit strânsoarea braţelor şi datorită acestui fapt, inculpatul a fost imobilizat şi de vecinii părţii vătămate S.D., care au intervenit în acest scop.
Organele de poliţie au fost sesizate cu privire la fapta săvârşită de inculpat, acesta fiind reţinut 24 de ore.
Partea vătămată S.D. a precizat că în poşeta sustrasă avea mai multe bunuri, precum şi un telefon mobil marca Simens, card B.C.R. cu suma de 3.000.000 lei şi altele, valoarea acestora estimând-o la suma de 4.000.000 lei.
Întrucât prejudiciul a fost recuperat prin restituire, aceasta nu a formulat pretenţii civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul M.I.
Parchetul a criticat soluţia ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, motivându-se că pedeapsa aplicată este prea mică în raport cu pericolul social concret ridicat al faptei comise, de atitudinea nesinceră pe care inculpatul a avut-o, în sensul că nu a recunoscut folosirea violenţei împotriva părţii vătămate I.A.D., astfel că nu i se impunea reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante. S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul criticat şi în fond, înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse severe.
Inculpatul nu şi-a precizat în scris motivele de apel, iar la termenul stabilit pentru judecarea apelului, acesta a declarat că înţelege să îl retragă.
Prin Decizia penală nr. 211 din 6 iulie 2004, Curtea de Apel Bacău a luat act că inculpatul M.I. şi-a retras apelul declarat.
S-a dedus detenţia de la 20 mai 2004 la zi şi conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului s-a dispus să fie suportată din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligat inculpatul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul M.I.
În recursul său parchetul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reţinerii nejustificate în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, înlăturarea aplicării prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
În recursul său inculpatul nu a precizat în scris motivele pentru care consideră că Decizia atacată este netemeinică şi nelegală.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în raport de motivul de casare invocat şi care este prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, conform materialului probator administrat în cauză, dar au aplicat acestuia o pedeapsă greşit individualizată.
Conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege, se reţine că, faţă de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei şi anume, inculpatul a pătruns în apartamentul părţii vătămate S.D., sustrăgându-i poşeta şi pentru a-şi asigura scăparea a lovit-o pe partea vătămată I.A.D., care reuşise să îl imobilizeze, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră, negând că a exercitat acte de violenţe asupra părţii vătămate, a mai fost condamnat anterior pentru comiterea tot a unor infracţiuni contra patrimoniului, se apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare sub aspectul cuantumului ei nu este îndestulătoare şi nu este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea, reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului nu este justificată.
Aşa fiind, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău se constată că este fondat şi urmează să fie admis.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute la art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că exercitarea recursului este condiţionată de folosirea prealabilă a apelului, dacă legea prevede această cale de atac.
Aceasta înseamnă că persoanele care nu au folosit calea apelului pot declara recurs împotriva deciziei instanţei de apel numai cu privire la modificările aduse sentinţei ca urmare a admiterii apelului declarat de o altă persoană dintre cele prevăzute de art. 362 C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrările dosarului se constată că inculpatul M.I. şi-a retras apelul declarat împotriva sentinţei, iar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a fost respins ca nefondat, astfel că prin Decizia pronunţată de instanţa de apel nu s-a adus nici o schimbare în situaţia juridică a inculpatului.
În aceste condiţii, hotărârea instanţei de apel nu era susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs de către inculpat şi în consecinţă urmează ca recursul declarat de acesta să fie respins ca inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să fie admis.
Se vor casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 207/ D din 20 mai 2004 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la individualizarea pedepsei şi aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Se va modifica pedeapsa aplicată inculpatului M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. c) C. pen., în sensul că, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., reţinute în favoarea acestuia, se va majora de la 3 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2004 la 8 decembrie 2004.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul M.I. să fie respins, ca inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 211 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul M.I.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 207/ D din 20 mai 2004 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la individualizarea pedepsei şi aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. c) C. pen., în sensul că, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., reţinute în favoarea acestuia, o majorează de la 3 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2004 la 8 decembrie 2004.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 211 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6520/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6573/2004. Penal. Art 211 c. pen. Recurs → |
|---|
